Data 25 decembrie – de unde vine?

Oricât am căuta în Sfânta Scriptură, nu găsim nici măcar vreun loc în care să fie amintită (măcar în treacăt) perioada sau ziua în care s-a născut Isus.

Ca să avem mai multe informaţii şi ca să putem face comparaţii, ar fi bine să ştim câte ceva despre lunile calendarului evreiesc şi despre caracteristicile vremii din luna decembrie la evrei.

Iată care sunt lunile anului la evrei şi echivalentul lor:

– Nissan/30 de zile/Martie-aprilie
– Iyar/29/de zile/Aprilie-mai
– Sivan/30 de zile/Mai-iunie
– Tammuz/29 de zile/Iunie-iulie
– Av/30 de zile/Iulie-august
– Elul/29 de zile/August-septembrie
– Tishri/30 de zile/Septembrie-octombrie
– Cheshvan/29 sau 30de zile/Octombrie-noiembrie
– Kislev/30 sau 29 de zile/Noiembrie-decembrie
– Tevet/29 de zile/Decembrie-ianuarie
– Shevat/30 de zile/Ianuarie-februarie
– Adar/29 sau 30 de zile/Februarie-martie
– Adar II/29 de zile/Martie-aprilie

Găsim astfel că luna decembrie la noi ar fi Kislev sau Tevet la evrei.

Să ne gândim cum era vremea în această perioadă a anului în Betleem, unde s-a născut Isus. Luna evreiască Kislev (noiembrie/decembrie) era rece şi ploioasă. În luna următoare, Tevet (decembrie/ianuarie), se înregistrau cele mai scăzute temperaturi din an, iar în regiunile înalte chiar ningea uneori. Să vedem ce spune Biblia despre clima din zona Betleemului.

Cărturarul biblic Ezra arată că luna Kislev era cunoscută drept o lună rece şi ploioasă. După ce menţionează că poporul s-a adunat la Ierusalim în luna a noua (Kislev)]”,

Ezra spune că oamenii adunaţi acolo „Toţi bărbaţii lui Iuda şi Beniamin s-au strâns la Ierusalim în trei zile. Era a douăzecea zi a lunii a noua. Tot poporul stătea pe locul deschis dinaintea Casei lui Dumnezeu, tremurând din pricina împrejurării aceleia şi de ploaie.” (Ezra 10:9)

Iată ce au declarat aceştia despre vremea din acea perioadă a anului: „Dar poporul este în mare număr, vremea este ploioasă, şi nu poate să rămână afară.” (Ezra 10:13)

Biblia vorbeşte despre faptul că şi la evrei era iarnă: „În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.” (Ioan 10:22) Este vorba de iarna de dinaintea răstignirii lui Isus.

Profetul Ieremia aduce o clarificare însemnată despre condiţiile de iarnă din ţinuturile biblice: „Împăratul şedea în casa de iarnă, căci era în luna a noua-şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi.” (Ieremia 36:22) Dacă în casa împăratului era nevoie de foc, oare cum o fi fost afară?

Nu e de mirare că păstorii din această parte a globului nu stăteau cu turmele sub cerul liber în lunile de iarnă!

Potrivit Bibliei, în noaptea în care s-a născut Isus, păstorii erau cu turmele pe câmp. De fapt, scriitorul biblic Luca arată că atunci în ţinutul Betleemului păstorii erau încă pe dealuri. „În ţinutul acela erau nişte păstori, care stăteau afară în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” (Luca 2:8).

De aici reiese că păstorii chiar trăiau sub cerul liber, nu doar se plimbau pe afară în timpul zilei. Ej stăteau cu turmele lor pe câmp şi noaptea. Ar fi putut ei trăi în Betleem sub cerul liber pe o vreme rece şi ploioasă de decembrie? Bineînţeles că nu.

În concluzie, dovezile arată limpede că Isus nu s-a născut în decembrie.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cu exactitate când a murit Isus, însă ne dă doar câteva indicii despre naşterea sa. Acest lucru ne aminteşte de următoarele cuvinte ale regelui Solomon: „Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii decât ziua naşterii.” (Eclesiastul 7:1).

Nu trebuie să ne surprindă, aşadar, că Scripturile ne oferă numeroase informaţii despre lucrarea şi moartea lui Isus, dar nu ne oferă detalii referitoare la timpul naşterii lui.

 

Atunci de unde vine data de 25 decembrie din calendarul creştin?

Am să citez din Istoria Bisericească Universală:

„În Răsărit, pentru prima dată s-a despărţit sărbătoarea Naşterii Domnului, de cea a botezului, serbându-se la 25 decembrie în Biserica din Antiohia, în jurul anului  377, apoi la Constantinopol în anul 379, când Sf. Grigore de Nazianz a ţinut celebra sa predică festivă: „Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L…” Sfântul Ioan Hrisostom a stăruit, de asemenea, pentru introducearea sărbătorii Naşterii Domnului în Răsărit, la 25 decembrie. Naşterea Domnului a înlocuit sărbătoarea păgână a solstiţiului de iarnă (natalis solis) combinată din secolul al III-lea cu sărbătoarea zeului solar Mithra (deus solis invictus), Hristos fiind numit „Soarele dreptăţii”, care a adus lumii „răsăritul de sus”, învingând păgânismul.” (Istorie Bisericească Universală – Editura Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române 1992 – pag. 222)

Dicţionarul de Teologie Ortodoxă „dă vina” pe Constantin cel Mare:

„Făcând o apropiere între soare şi Dumnezeul creştin, Constantin declară în 321 prima zi a săptămânii ca zi de odihnă pe care o numeşte ziua Sfântă a soarelui (Dies Solis). De altfel, în această perioadă creştinismul împrumută elemente din cultura păgână, ca de pildă celebrarea naşterii lui Hristos la 25 decembrie, ziua de naştere a soarelui, folosirea lumânărilor, a tămâiei etc.” (Dicţionar de Teologie Ortodoxă –  Editura Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române  – pag. 96)

În concluzie, data de 25 decembrie nu are absolut nimic în comun cu naşterea Domnului Isus Hristos.

© Viorel Dascalu 2011

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *