Pe la mijlocul lunii ianuarie, într-o zi însorită dar geroasă, un vânător a plecat să prindă câţiva iepuri.
În câmpul deschis, iepurii aveau loc destul pentru „manevre”, iar el nu-i putea nimeri ușor, așa că a pornit de-a lungul unui pârâiaș, pe marginea căruia se aflau tufe de trestie deasă, amestecată cu iarbă uscată. Era un loc în care iepurilor le plăcea foarte mult să stea. Pe maluri pârâul era străjuit de niște sălcii.