Naşterea lui Isus

În ţara plină de evrei
S-a ordonat ca toţi la rând
Să spună totul despre ei…
C-aşa e la recensământ.

Dar unii nu erau acas’
Acolo unde s-au născut;
O variantă le-a rămas…
Un drum spre casă de făcut.

Chiar Iosif şi Maria lui,
Au ascultat de împărat,
Şi sub privirea Cerului…
Spre Betleem s-au îndreptat.

Ei nu ştiau de profeţii
Şi nici de zodii sau ursit
Iubeau pe Cel din veşnicii…
Şi Domnul Însuşi i-a iubit.

În Betleem când au ajuns
Nici un hangiu nu i-a primit
Căci locuri nu erau de-ajuns…
Şi-astfel pe drumuri s-au trezit.

Iar drumul nu e loc dorit
Şi nici plăcut, nu-i somnul lin;
Dar cineva tot i-a primit…
O iesle într-un staul plin

Şi ceasul chiar atunci sosi
Să nască un Copil de sus;
Maria, Pruncul Îl primi…
Căci îngerul aşa i-a spus.

Şi ieslea i-a fost aşternut
Acelui Prunc venit de sus.
Mai bine… oare s-a putut
Pentru slăvitul Domn Isus?

O noapte-a fost pe-ntreg pământ
La propriu… şi la figurat
Când s-a născut Isus Cel Sfânt
Căci nimeni nu L-a aşteptat.

Şi primii care-au fost veniţi
Ce au venit chiar de la oi
Erau păstori prea fericiţi…
Căci „Dumnezeu este cu noi”!

Şi magi ajuns-au la Isus
Să-i spună „Bine ai venit!”
Căci steaua i-a condus de sus…
Din depărtatul Răsărit.

De ce o iesle… şi nu pat?
De ce păstori… şi nu-mpăraţi?
De ce nimic… şi nu regat?
De ce doar vite… şi nu fraţi?

S-au închinat magi şi păstori
Deşi puteau să vină mii.
Aşa se-ntâmplă multe ori…
Şi-i adevăr printre cei vii.

La bine nu ne-nghesuim,
La închinare tot mai rari,
La sărbători ne îmbulzim…
Şi ne tot credem tot mai mari.

Nu se mai naşte iar Isus,
Nu va mai sta în ieslea Sa,
E Domn, e iar în ceruri sus…
Dar cheamă-L şi-n inima ta.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *