Versetul de astăzi aparține apostolului Pavel:
„De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Coriteni 12:10)
Afirmaţia de mai sus este ciudată şi controversată. Ea conţine aparent o contradicţie sau chiar un nonsens.
În mentalitatea firească există doar o singură „certitudine”:
- Sunt TARE când sunt puternic, vânjos, sănătos, voinic, în picioare şi nu depind de nimeni;
- Sunt SLAB atunci când sunt moale, slăbit, bolnav, epuizat, căzut şi depind de alţii.
„Isus a adăugat: “Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri”. Nu vă bucurați că aveți putere, ca să nu pierdeți cumva din vedere dependența voastră de Dumnezeu. Fiți cu băgare de seamă, ca să nu se apropie de voi mulțumirea de sine și să ajungeți să lucrați în propria putere mai degrabă decât în spiritul și tăria Domnului vostru. Eul este totdeauna gata să se laude dacă într-o măsură oarecare lucrarea are succes. Eul se îngâmfă și se înalță și cei din jur rămân cu o impresie greșită și nu înțeleg că Dumnezeu este totul în tot. Apostolul Pavel zice: “Când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12, 10.) Când ne dăm seama de slăbiciunea noastră, înțelegem că trebuie să ne sprijinim pe o putere care nu este în noi. Nimic nu poate să pună așa de mult stăpânire pe inimă ca simțământul neclintit al răspunderii noastre față de Dumnezeu. Nimic nu pătrunde mai mult în profunzimea motivelor purtării noastre ca simțământul iubirii iertătoare a lui Hristos. Dacă avem părtășie cu Dumnezeu, atunci suntem umpluți cu Duhul Său cel Sfânt, care ne face în stare să avem părtășie și cu semenii noștri. Bucurați-vă atunci când, prin Hristos, ați devenit legați cu Dumnezeu, membri ai familiei cerești. Dacă priviți totdeauna în sus, veți avea simțământul continuu al slăbiciunii firii voastre omenești. Cu cât veți cultiva mai puțin eul, cu atât veți înțelege mai clar și mai pe deplin măreția Mântuitorului vostru. Cu cât vă veți lega mai strâns de izvorul luminii și al puterii, cu atât va străluci mai multă lumină asupra voastră și cu atât veți avea mai multă putere de a lucra pentru Dumnezeu. Bucurați-vă că sunteți una cu Dumnezeu, una cu Hristos și cu întreaga familie cerească.” (E. G. White – Hristos, Lumina Lumii, pag. 493)
Pavel a înțeles că slăbiciunea umană duce la dependenţă totală de Dumnezeu. Însuşi Mântuitorul afirmă că fără El putem face… NIMIC!
În slăbiciunea noastră să apelăm din nou la puterea lui Dumnezeu. El este gata să ne ofere o mână de ajutor.
Doamne, dă-ne puterea Ta pentru a fi puternici în Tine! Amin!