În faţă la rege el vrea să ajungă;
E clară solia… şi nici nu e lungă:
„Se-nchide în cer robinetul de apă!”…
Atâta îi spune, şi-n grabă-apoi pleacă.

Se duce pe dealuri, şi merge chiar unde
A Domnului voce îl duce. Se-ascunde.
La apa Cherit stă, el setea i-o stinge
Şi corbii i-aduc de mâncare;… nu plânge.

Dar seacă pârâul şi trebui să meargă
Căci Domnul-trimite Sarepta s-aleagă.
Acolo-n cetate, o văduva-ascultă
Deşi nu-i făină… îi face o turtă.

Şi curge-n continuu ulei, tot se-adună,
Făina nu scade, mai este… şi-i bună
Să facă mâncare. Ilie îi spune
Că fi-va de unde. Iar ea… se supune.

Dar ce se întâmplă? Cumplită-ncercare!
Se-abate o boală… deşi e mâncare.
Iar fiul femeii răpus e de boală
Se culcă în pat şi nu se mai scoală.

„De ce toate astea?”…se-ntreabă străina
Şi care-i răspunsul? „Ilie… e vina!”
Femeia îl cheamă atunci pe Ilie
Iar Domnul l-ascultă. Copilul învie.

Minunea e mare şi văduva vede
Ilie-i profet… Adevărul îl crede.
Cunoaşte pe Domnul de El se-alipeşte
Şi-n astă credinţă copilul şi-l creşte.

© Viorel Dascalu 2012

Soparlelor le creste o noua coada in locul celei rupte, o coada care nu are totdeauna aceeasi lungime cu cea initiala, iar acest proces nu se poate repeta la infinit. Dar daca unei hidre i se taie capatul inferior, unde are bratele, fiecare jumatate se reface. In acest fel, vom avea doua hidre cu „tot ceea ce le trebuie”. De asemenea, se pot obtine, folosind aproximativ aceeasi metoda, hidre cu mai multe capete. Si acest lucru se poate repeta de nenumarate ori.

De fapt, prin termenul de regenerare biologii nu desemneaza numai reconstituirea unui organ lezat sau suprimat, ci si proprietatea fundamentala de reproducere a materiei vii. Cicatrizarea ranilor la om, de exemplu, este una dintre formele ei, iar o ramura relativ recenta a medicinii, chirurgia plastica, se intemeiaza pe aceasta proprietate. Ce-i drept, insa, la hidra de apa dulce, regenerarea imbraca formele cele mai spectaculoase, amintind de balaurul din povesti caruia ii cresc la loc capetele retezate.

Sunt foarte multe lucruri care se deterioreaza in timp. Prea putine rezista, iar cele care se strica trebuie refacute. Restauratorii au misiunea speciala de a face ca un anume lucru sa fie cat mai aproape de modul cum era cand a fost facut prima data. Cei mai buni restauratori au grija ca sa nu se cunoasca deloc faptul ca s-a intervenit si s-a modificat lucrul pe care trebuiau sa-l refaca.

Si din punct de vedere spiritual exista oameni care ar vrea sa distruga principii, sa darame standardele si sa arda doctrinele biblice. Dumnezeu nu vrea ca tu sa fii printre distrugatori, ci printre restauratori.

Hotaraste-te acum sa fii de partea lui Dumnezeu si nu colaborator cu diavolul.

“Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai inainte, vei ridica din nou temeliile strabune; vei fi numit Dregator de sparturi, Cel ce drege drumurile, si face tara cu putinta de locuit.” (Isaia 58:12)

© Viorel Dascalu 2012

Iată un fragment preluat de pe www.ziare.com:

Patriarhia Romana condamna Biblia difuzata impreuna cu ziarul Adevarul si atrage atentia ca “nu este ortodoxa” si le cere preotilor sa-i informeze pe credinciosi ca nu are binecuvantarea Sfantului Sinod.

“Astazi (marti – n. red.) cotidianul Adevarul a inceput sa vanda impreuna cu ziarul la toate punctele de difuzare a presei si in librariile proprii o editie revizuita a Bibliei traduse de Dumitru Cornilescu, aparuta anul acesta (2012) la editura ‘Orizonturi’ din Bucuresti.

Deoarece mai multi credinciosi ortodocsi au sesizat deja Patriarhia Romana cu privire la faptul ca au fost indusi in eroare de catre cotidianul Adevarul prin oferirea spre vanzare a unei Biblii neoprotestante, solicitam acestei publicatii ca in articolele promotionale si in spoturile publicitare sa ofere informatiile corecte despre editia Bibliei pe care o difuzeaza”, se arata intr-un comunicat al Patriarhiei Romane remis, marti, Ziare.com.

Totodata, Patriarhia a transmis “indemnam clerul ortodox sa informeze comunitatile de credinciosi despre faptul ca Biblia vanduta impreuna cu ziarul Adevarul nu este ortodoxa si contine diferente majore de traducere fata de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Romane”, se mai arata in comunicat.

Biblia distribuita cu ziarul Adevarul este cea realizata in 1921 de catre Dumitru Cornilescu, raspandita, in prezent, in randul confesiunilor protestante.

Cateva diferente intre Biblia in versiunea lui Dumitru Cornilescu si cea ortodoxa in versiunea Bartolomeu Anania: textul ortodox “rusinati cei care se inchina chipurilor cioplite” devine, in traducerea lui Cornilescu, “rusinati cei care se inchina icoanei”. In Apocalipsa, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”.

Biblia contine informatii eronate?

In Biblia ortodoxa, Iisus Hristos este mentionat si ca “ultimul Adam”, in timp ce Cornilescu traduce si foloseste “al doilea Adam” pentru Iisus. De asemenea, in timp ce in Biblia ortodoxa, a lui Anania, in cartea Apocalipsei se vorbeste despre “mii de ani”, in versiunea lui Cornilescu se precizeaza clar “o mie de ani”.

Sursa: http://www.ziare.com/social/biserica/pasaj-din-biblia-distribuita-cu-adevarul-rusinati-cei-care-se-inchina-icoanei-ce-spune-bor-1161106

În ceea ce urmează aş vrea să demontez “argumentele” penibile pe care le aduce Patriarhia Română pentru a “demonstra” că BIBLIA în cauză este “falsă”.

1. “Ultimul Adam” sau “al doilea Adam”?

Argumentul logic:

Dacă se vorbeşte DOAR despre două persoane (care au trăit la un interval mare de timp una faţă de alta) poţi să te referi la ele prin cuvintele “primul şi ultimul” la fel de corect ca şi în cazul cuvintelor “primul şi al doilea”. Diferenţa ar fi reală şi semnificativă DOAR dacă ai vorbi despre mai mult de două persoane. Atunci “al doilea” s-ar referi la cineva iar “ultimul” se va referi la altcineva.

Argumentul textual:

1 Corinteni 15:45 “Precum şi este scris: “Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă”;
46 Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47 Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.”

În acelaşi context, doar după două versete, Biblia Ortodoxă se referă la Adam ca fiind cel dintâi şi la Isus ca fiind cel de al doilea. De ce nu a scris şi aici “ultimul”.

Deci prima “critică” adusă de BOR este PENIBILĂ.

2. “O mie de ani” sau “mii de ani”?

Acuzaţia de fals pe care o aduce BOR Bibliei “neoprotestante” se întoarce în cel mai penibil mod împotriva lor. De ce? Iată câteva argumente:

TOATE ediţiile mai vechi ale Bibliei “ortodoxe” (inclisiv cele tipărite cu binecuvântarea preafericitului Iustinian – “Biblia sinodală”, în două ediții – 1968 și 1975) au scris la Apocalipsa 20,2-5: “o mie de ani”

Iată cum apar textual în cele mai cunoscute Biblii aceste versete:

- Biblia de la 1688: “Şi văzui înger pogorându-se den ceriu, avînd cheia celui fără fund şi lanţu mare în mîna lui. Şi prinse pre bălaurul, pre şarpele cel de-nceput, carele iaste diavulul şi satana şi l-au ţinut pre el 1000 de ani. Şi-l puse pre el în cel fără fund şi l-au închis pre el şi au pecetluit deasupra lui, ca să nu mai înşale limbile, pînă să vor plini cei 1000 de ani. (…) Şi au trăit şi au împărăţit cu Hristos 1000 de ani. Iară ceilalţi den morţi n-au învins pînă să vor săvârşi cea 1000 de ani. Aceasta e înviarea cea dintîiu.”

- Biblia de la Blaj 1795: “Şi am văzut înger pogorându-să din ceriu, având cheia adâncului şi lanţ mare în mîna sa. Şi au prins pre bălaor, şearpele cel vechiu, carele easte diiavolul şi satana, şi l-au legat pre el o mie de ani. Şi l-au băgat pre el în adânc şi l-au închis, şi au pus peceate preste el, ca să nu mai înşeale mai mult pre neamuri, pînă să vor plini cei o mie de ani. (…) şi au vieţuit şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Şi ceialalţi morţi nu s-au sculat până nu se vor sfârşi o mie de ani. Aceasta easte înviiarea cea dintâiu.”

- Biblia Niţulescu 1874: “Şivăzui inger pogorându-se din cer, având cheia abizului şi lanţ mare pe mâna lui. Şi apucă pe bălaur,
şarpele cel din început, care este deavolul şi satana, şi-l legă pe timp de o mie de ani, şi-l aruncă în abiz, şi inchise şi pecetlui de-asupra lui ca să nu mai rătăcească neamurile, până vor fi sfarşiţi cei o mie de ani; dupa aceştia trebue ca el să fie deslegat puţin timp. (…) Şi impărăţiră cu Hristos mie de ani. Cei rămaşi dintre morţi nu
inviară până vor fi sfarşi şi cei mie de ani. Aceasta este întâia inviere.”

- Biblia ortodoxă 1914: “Şi am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna lui. Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechiu, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pre el o mie de anl. Şi l-a băgat pre el în adânc şi l-a închis, şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu înşele mai mult pre neamuri, până se vor plini o mie de ani. Şi după acestea, trebuie el să se dezlege puţine vreme. (…) Şi au vieţuit şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Iar ceilalţi morţi n-au înviat până nu se va sfârşi miea cea de ani. Aceasta este învierea cea dintâiu”

- Biblia Gala Galaction 1939: “Apoi am văzut înger pogorându-se din cer, având cheia genunei şi lanţ mare în mîna lui. Şi a prins pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pe o mie de ani. Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis, şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească noroadele, pînă ce se vor sfârşi cei o mie de ani. (…) Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Christos o mie de ani. Iar ceialalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi cei o mie de ani. Aceasta este învierea cea dintâi.”

Interesant este că BOR a avut curajul să schimbe ÎN ULTIMII ANI textul biblic în mai multe locuri (nu doar în cel menţionat)

Iată varianta actuală, modificată: Apocalipsa 20:1-4 “Şi am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna lui. Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani, şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până ce se vor sfârşi miile de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat câtăva vreme. Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani.”

Cu ce drept şi-au permis schimbarea cei de la BOR?

Deci, acest argument este un puternic bumerang împotriva BOR. Penibil, din nou, nu?

Exemplele ar putea continua.

CONCLUZIE: Cineva doreşte ca oamenii, mai bine zis creştinii din această ţară să rămână în ignoranţă. De ce oare?

© Viorel Dascalu 2012 

Iar tot ce se întâmplă-i pe panta cea greşită
Căci sora lui frumoasă, Tamar este râvnită
De fratele său vitreg ce chiar o necinsteşte
Şi-o face de ocară… spunând că o iubeşte.

Dar fapta cea urâtă nu poate fi uitată
Iar ziua răzbunării se-apropie pe dată;
Amnon, nelegiuitul devine ţintă clară
Şi Absalom, cu ură, îl prinde şi-l omoară.

Apoi, să-şi scape viaţa el fuge, emigrează
Dar David îl iubeşte… căci inima-i e trează
Şi-ar vrea să-l aibă iarăşi la masă lângă sine
Să nu mai fie ură, să se-nţeleagă bine.

Trei ani a fost exilul. Doi ani mai trec acasă
Când pare că lui David de Absalom nu-i pasă
Nu vrea să-i vadă faţa; Ioab se interpune
Ca între prinţ şi rege să fie toate bune.

Dar Absalom e mândru, frumos şi plin de sine
Crezând că tot ce face e drept, cinstit şi bine
Se-aşează lângă poartă, cercând să amăgească
Pe cei mai slabi la minte ca rege să-l dorească.

Acuză fără simţuri… de rău tata-şi vorbeşte
Şi-l critică pe faţă, trădându-l mişeleşte
El vrea s-ajungă mare, să fie împăratul
Ce totul să comande şi să-şi supună statul.

Şi anii trec în grabă. Răul încet se coace
Iar Absalom în taină tot face şi desface…
Hebronul este locul ales spre uneltire
Când se proclamă rege cu fast şi nesimţire.

Iar David se retrage şi-şi lasă-mpărăţia
Pe mâna celui care l-a stăpânit prostia.
Războiul chiar începe iar fiul, răzvrătitul
Îl caută pe tată căci îi vrea doar sfârşitul.

Şi Domnul intervine… iar sfaturile bune
Ce-s de la El pornite au miez de-nţelepciune.
Înfrântul… Absalom e. El păru-şi încâlceşte
În crengi şi calul fuge, dar, încă mai trăieşte.

Îl spânzură pe tânăr stejarul cu pricina
Căci el e îngâmfatul… şi doar la el e vina
Că a urât pe tatăl, chiar de n-avea vreo scuză,
Dar Domnul Cel din ceruri pe vinovat l-acuză.

Un om vede şi spune, Ioab primeşte ştire
Că Absalom e-n viaţă cu capul prins… de fire.
În grabă dar se duce ministrul la copacul
Ce-l spânzură pe tânăr şi… îşi sloboade arcul.

Şi chiar de-a fost poruncă de rege clar rostită
Ca să o ştie oricine, ea nu a fost păzită.
Da. Absalom sfârşeşte. Iar moartea-i de ocară.
Căci cine-i răzvrătitul… va trebui să moară.

© Viorel Dascalu 2012

Pentru multa lume, crestinii sunt niste oamenii privilegiati. Multi ii privesc ca pe niste persoane care au avantajul de a putea intra oricand in legatura cu Dumnezeu si a-I cere ceea ce doresc. De multe ori, mi s-a intamplat sa aud cuvinte de genul: „Roaga-te tu, ca pe tine te-asculta”.

In mare parte, acest lucru e adevarat, in sensul ca oricine, oricand, poate obtine o „convorbire” cu Cerul, daca-si doreste acest lucru (si asta gratis). De fapt, acest privilegiu nu este oferit numai celor care se considera crestini, ci oricarei persoane sincere care-L cauta pe Dumnezeu. Gresit este insa sa credem ca daca avem acest privilegiu si daca suntem copiii Lui putem veni inaintea Sa oricand, cu orice fel de capriciu, cerandu-I sa ne indeplineasca dorintele.

Rugaciunea nu este un CEC in alb pe care noi putem trece orice suma dorim, nici o lista de cumparaturi pe care sa insiram nevoile noastre materiale pe care asteptam sa ni le rezolve. In mare parte, acest mod gresit de a intelege rugaciunea sta la baza rugaciunilor fara raspuns.

In Iacov 4:3 ni se spune:

„Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre”.

Desi Dumnezeu ne-a dat fagaduinta ca ne poate oferi orice vom cere, nu trebuie sa neglijam prima parte a versetului, care este de fapt o conditie: „Daca ramaneti in Mine… ”.

Ori, daca acest lucru se intampla cu adevarat, cu siguranta nu vom mai cere bunuri vremelnice si nu vom mai nutri interese egoiste, ci vom cere ca El sa ne dea ceea ce crede ca e mai bine pentru noi, chiar daca asta poate sa implice saracie, suferinta, renuntare sau durere.

E timpul sa-L rogi pe Dumnezeu sa te ierte pentru toate cererile tale egoiste si sa te ajute sa ramai in El. Doar astfel poti sa ai indrazneala de a-I cere minuni sau interventii miraculoase.

© Viorel Dascalu 2012 

În valea Sorec el găseşte-o păgână
Ce n-are de gând să-l iubească vreodată
Primeşte parale şi-l vinde pe dată;
Spunând că-l iubeşte îl leagă de mână.

La trei încercări le rezistă viteazul
Şi scapă din mâna femeii uşoare;
De ce se întâmplă, nici capul nu-l doare.
Nu vede ispita, nu simte necazul.

Samson se încrede în muşchii puternici
Doar până-ntr-o clipă când joaca se curmă.
Şi râd mult mai tare aceia din urmă:
În cazul de faţă păgânii netrebnici.

Sărmanul Samson… cum îşi pierde vederea
Şi-nvârte la moară să pape duşmanii.
Regretă trecutul şi-şi numără anii
Sperând să-i revină din ceruri puterea.

Şi vine o zi când Dagon e serbatul
Poporul se-adună şi intră în casă
Jertfesc, se îmbată şi stau şi la masă
Cam trei mii de oameni aşteaptă dansantul.

Şi vine „morarul”… E-n centrul clădirii.
Se roagă la Domnul să-i dea ascultare
Să prindă putere din nou – una mare.
Căci vrea să se scape din ghearele firii.

Se roagă fierbinte şi Domnul l-ascultă
Căci planu-I e mare şi vrea să ofere
O lecţie dură la cel cu putere:
Că trebuie minte să aibă… mai multă!

Şi mor filistenii… dar moare şi orbul
Când stâlpii din mijloc sunt rupţi cu putere.
În urmă rămâne un of de durere.
La ce-i semănat… vei culege şi rodul!

© Viorel Dascalu 2012

Stanley Temple, un ecologist de la Universitatea din Wisconsin, a studiat acest domeniu impreuna cu multi altii. Constatarile au fost urmatoarele: organismele vii care populeaza insulele Galapagos sunt putin adaptate la traiul in comun; pe insula Pinzon, sobolanii negri distrug practic tot puietul broastelor testoase gingant; pe alte insule, porcii salbatici mananca ouale broastelor testoase, iguanelor si broastelor testoase marine verzi, specie aflata pe cale de disparitie.

Pe unele dintre insule, caprele au distrus complet puietul unor specii de arbori, iar pisicile salbatice au mancat cea mai mare parte a soparlelor “de lava”. Micuta furnica rosie a eliminat aproape toate celelalte specii de furnici.

In fiecare dintre cazurile prezentate, o specie care nu s-a dezvoltat in acest ecosistem ameninta una sau mai multe specii autohtone. Aceasta se numeste specie “exotica”.

Astfel de bioinvazii nu sunt caracteristice numai insulelor Galapagos, ci se pot observa in orice alta parte a lumii.

Dar nu numai in lumea naturii exista astfel de invazii, ci si in viata noastra spirituala.

Satana, care ar vrea sa stapaneasca inima fiecarui om, duce o lupta crancena, asemanatoare bioinvaziilor, pentru a distruge orice inima sincera care-L cauta pe Dumnezeu.

De aceea ni se spune:
“Fiti treji si vegheati. Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.” (1 Petru 5:8)
si
“Aruncati asupra lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi se ingrijeste de voi.” (1 Petru 5:7)

© Viorel Dascalu 2012

Din nou se coboară ştafeta cerească.
Femeia aleargă să-şi cheme bărbatul,
Întreabă din nou ce va fi cu băiatul
Şi ce au a face ca bine să-l crească.

Iar îngeru-i spune că Domnul îl cheamă
Să scape poporul de mâna cea tare.
Să fie atent la băut, la mâncare
Şi de filisteni să nu aibă vre-o teamă.

Copilul se naşte şi creşte în bine
Dar vine şi vremea să plece de-acasă,
De ce i s-a spus parcă nu îi mai pasă
La fete se duce şi-acasă revine…

„Să-mi luaţi filisteanca căci mult prea îmi place!”
Nici leul din drum nu se poate opune;
Samson stăpânit e de gânduri … nebune
Şi parcă părinţii nu au ce-i mai face.

Din leul cel mort a cules toată mierea
Şi face din asta chiar şi-o ghicitoare.
De-acum e convins că el e cel mai tare.
Dar asta ne spune: …urmează căderea.

Nevasta-i e luată, Samson se răzbună
Şi vulpile prinde, le leagă de coadă
Trei sute de torţe, ca grâul să-l ardă.
Duşmanii păgâni, chiar atunci se adună.

Si-l leagă evreii, aşa vor duşmanii;
Samson se dezleagă, pe loc se mânie
Cu falcă de-asin el omoară o mie
La mulţi filisteni le scurtează şi anii.

La Gaza el pleacă, şi-acolo se-ncurcă.
Desfrâul e mare… Samson iar greşeşte
Şi chiar de-i păcat, desfrânate iubeşte
Şi-n noapte pe munte cu porţile urcă.

E tare viteazul, cu mâini oţelite,
Iar muşchii l-ajută la orice-ncercare
De parcă puterea e-n părul cel mare;
Dar nu-i înţelept… şi nu are nici minte.

© Viorel Dascalu 2012

La inceput a fost focul. El era folosit atat pentru gatit, cat si pentru iluminare.

Apoi, un alt dispozitiv de iluminat a fost torta. Sistemele de iluminat au devenit mai practice odata cu introducerea lampilor cu ulei (candelelor). In cea mai simpla forma, lampa cu ulei se compune dintr-un mic recipient cu un orificiu in care arde un fitil.

Romanii au introdus o forma de lampa fara rezervor: lumanarea. Lumanarile, facute din seu, ceara de albine sau ceara obtinuta din boabe de dafin, au fost principala sursa de iluminare pana in secolul XVIII. Lampile cu ulei au devenit tot mai sofisticate, uleiul fiind si el inlocuit cu petrol lampant. Cele mai bune lampi de acest tip aveau in loc de fitil un fel de mot alcatuit dintr-o retea de fire ce absorbeau petrolul si, cand era aprins, raspandea o lumina alba, stralucitoare. Si astazi se mai folosesc asemenea lampi.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea a fost introdusa in orase iluminarea cu gaz. Acesta era trimis prin tevi pana la lampadarele de pe strazi sau pana la lampile din case. Dar, perioada iluminarii cu gaz nu a fost lunga, fiind inlocuita de electricitate.

Cea mai importanta realizare in domeniu a fost inventarea de catre Thomas Edison si Joseph Swan, in 1879, a lampii cu filament, care a inlocuit-o pe cea cu arc electric. Lampa fluorescenta a fost inventata in 1930. Ea poate furniza o lumina foarte asemanatoare celei naturale. Consumul redus de curent electric este un alt avantaj al acestor lampi.

Fiecare dintre noi am putea sa fim reflectoare ale luminii.

Dumnezeu ne-a asezat sa luminam intre oamenii ce traiesc in intuneric. Viata noastra trebuie sa reflecte caracterul lui Isus.

“Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.” (Matei 5:16)

Vad cei din jurul tau ca traiesti cu Isus? Comportamentul si vorbirea ta sunt cele ale unui crestin? Prietenii, vecinii si altii de langa tine pot sa fie castigati sau pierduti pentru vesnicie datorita vietii tale.

© Viorel Dascalu 2012

Dar Ana se roagă şi Domnului cere
Să-i dea bucurie, să-i dea mângâiere
Să-i dea o speranţă, să vadă-o lumină.
Iar prunc de va naşte, la Silo-l închină

Şi Domnul ascultă a inimii rugă,
Nu are Penina motiv să împungă.
Se naşte copilul şi mama îl creşte
S-asculte pe Domnul când glasu-i vorbeşte.

Cam trei anişori a stat pruncul acasă
Apoi merg la Silo şi-acolo îl lasă
În grija lui Eli, un preot ce-şi scapă
Din mână copiii, ş-ii lasă în groapă.

Şi Domnul din ceruri ar vrea să vorbească
Cu micul slujbaş, să-l ajute să crească
Un vas al iubirii, un ghid spre credinţă,
Să ducă poporul doar spre biruinţă.

Auzi tu pe Domnul, când vrea să vorbească?
Accepţi să te strige ca să te trezească
Din somnul cel greu, ce-i numit nepăsare,
Şi-n care cădem prea-ades fiecare?

Nu-i timp de dormit când Isus te îmbie
Să ai o credinţă mai trează, mai vie,
Aleargă spre El şi ascultă ce-ţi spune
Căci Domnul va face cu tine minune.

© Viorel Dascalu 2012