Anul I – UCENIC

Să fiu UCENIC eu sunt primul chemat;
Să fiu credincios şi atent la-nvăţat,
Maestrul din Ceruri cu grijă mi-a spus
S-arăt printre oameni o viaţă de sus.

Normal e să ştiu de ce clubu-i Andrei
Şi am constatat că e pus cu temei.
A fost ucenic credincios… şi-a lucrat
Solia a dus pe tărâm depărtat.

Şi sunt nişte reguli ce-s scrise prea clar
Şi de le respect nu rămân pe afar:
Să fiu într-a cincia, la EXPLO să vin
S-ascult pe instructori şi glasul divin.

Să-mi placă natura, din ea să învăţ,
Să-L caut pe Domnul, pe El să pun preţ.
Şi noduri să ştiu, să ajut când e greu
Aşa cum o face mereu Dumnezeu.

În Cartea cea Sfântă, din ce e-n fiinţă
Am luat animalul ce-ajută-n credinţă
O lecţie-n viaţă mi-a dat de gândit:
Să fiu ucenicul cel bun şi iubit.

De e vre-un rănit şi eu sunt lângă el
Un prim ajutor, chiar de-o fi mititel
Îi dau cât mai iute şi-l poate salva,
Iar sprijinul meu mult prea mult n-ar costa.

Să merg să ajut un bătrân ce-i la pat
Sau să ocrotesc un copil neglijat…
Sunt lucruri ce spun dacă sunt eu creştin
Sau nu-s adventist, ci mai bine păgân

Să-nvăţ să trăiesc cât mai mult, sănătos,
Să fiu optimist şi mereu bucuros.
Privind multe lucruri să ştiu să aleg
Şi doar cele bune să vreau să culeg.

Să fiu un exemplu, să fiu ordonat
La mine în casă să fie curat;
Să fac binefaceri, din cărţi să citesc
Şi Sfânta Scriptură să o preţuiesc.

Găsesc în Scriptură şi oameni cuminţi
Şi asta m-ajută să-nalţ rugi fierbinţi.
Iar ordinea-n Carte în Nou Testament
O ştiu bine-acum; deci sunt mai atent.

© Viorel Dascalu 2010

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *