Anul II – CALATOR

Să fiu CĂLĂTOR, sunt şi eu aşteptat;
Să fiu umblător doar pe drumul curat,
Căci Tatăl din Ceruri cărări mi-a deschis
Să merg doar pe ele până-n Paradis.

Da. Drumul spre ceruri semnat este, clar
Şi de sunt atent nu pornesc în zadar:
Să fiu într-o grupă, la EXPLO să vreau
Iar lecţii, din toate, cu grijă să iau.

Şi sunt hotărât; nu m-apuc de fumat
La mine-n plămâni vreau să fie curat;
Şi fac exerciţii, mişcare, să cresc
Şi-a mea sănătate să o preţuiesc.

De vreau mulţi prieteni să-mi fac pe pământ
Să nu uit vreodată acest mare gând:
Nu poţi cu oricine să fii tu amic!
Aşa că-nainte… gândeşte un pic.

Să ştiu în pădure să nu mă abat,
Nicicând de pe drumul prea bine marcat.
Busola m-ajută când m-am rătăcit
De ştiu să găsesc azimut potrivit.

Sunt printre-animale în ţară la noi
Şi specii ce pier; nu rămân nici de soi.
Le pot ocroti, căci aşa mi s-a spus:
Pe toate-i Stăpân Tatăl nostru de sus!

Din Sfânta Scriptură o plantă am luat
Şi multe poveţe ea m-a învăţat.
Iar de la un om ce-n vechime-a trăit
Cu alte decizii în viaţă-am pornit.

Să-mi placă Scriptura, citesc cât mai mult,
Îl caut pe Domnul, de El vreau s-ascult.
Şi ordinea-n Carte în Vechi Testament
Să nu o încurc, eu voi fi mai atent.

Iar ceea ce ştiu vreau şi altor să spun;
Mi-ar place în ceruri mai mulţi să adun
Să fie şi ei de păcate iertaţi…
Părinţi şi copii, pe vecie salvaţi.

© Viorel Dascalu 2010

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *