Desi nu văd, simt!

Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine si incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul. (Ioan 3:8)

Maria nu se astepta ca ora ei de fizica sa se transforme intr-o ora de religie. Nicidecum nu-si imaginase ca ar putea vorbi de Dumnezeu chiar cu profesoara ei de fizica. Dar, intr-o zi, profesoara, care stia ca era crestina, a intrebat-o:

– Cum poti sa crezi intr-un Dumnezeu pe care nu-l vezi?

Maria s-a gandit cateva clipe apoi i-a raspuns:

– Doamna profesoara, cum puteti sa nu credeti? Oricum credeti ca vantul exista, nu-i asa? Si cu toate acestea nu-l puteti vedea.

Profesoara s-a gandit putin si cu hotarare i-a spus:

– O, dar este o diferenta! Pot sa vad vantul miscandu-se prin iarba, impingand barca pe apa si il pot auzi chiar acum.

Cu aceasta, profesoara a incheiat discutia, mandra de argumentele gasite.

Maria, ganditoare dar in acelasi timp zambind, a raspuns:

– Dumnezeu lucreaza la fel si in vietile noastre. Prezenta Lui este intotdeauna simtita miscandu-ne vietile si impingandu-ne in directia corecta. Si daca va opriti un moment, Il puteti auzi vorbindu-va.

Cu siguranta, Maria i-a dat profesoarei ceva la care sa se gandeasca in acea zi.

Este posibil sa crezi intr-un Dumnezeu pe care nu-L poti vedea? Bineinteles, in calitate de crestini, noi credem in Dumnezeu prin credinta, credinta prin care chiar daca nu Il vedem fata in fata, stim ca e acolo si ne asculta rugaciunile si ne umple de pace. Evrei 11:1 defineste credinta ca “o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad”. Cu alte cuvinte, credinta face legatura dintre noi si Dumnezeu. 

Credinta invita Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in noi. Acest lucru nu se intampla doar in mintea noastra, ci prin prezenta Duhului Sfant suntem inconjurati de puterea lui Dumnezeu, ca prin El sa avem forta necesara de a trai intr-un mod cu totul nou.

Credinta inseamna mai mult decat a crede; este de fapt incredintarea intregii noastre vieti in ceea ce noi credem. Chiar in timpul momentelor de indoiala, trebuie sa facem efortul de a le depasi pentru a-i permite credintei noastre sa creasca.

Credinta noastra creste atunci cand vedem cum lucreaza Dumnezeu in vietile noastre. Haideti sa ne impartasim unii altora ce a facut Dumnezeu pentru noi si, asemenea Mariei, sa dam si altora ceva la care sa se gandeasca. 

Si asta “pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere”. (2 Corinteni 5:7) 

© Viorel Dascalu 2010

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *