Mulţumesc pentru pâine

În bobul plin al paiului de grâu,
Ce unduieşte-n valuri ca un râu,
Ai pus belşugul zilnic necesar
Ce umple tot mereu al meu pahar.

 

În fiecare zi pe masă-mi dai…
Şi fie că o frâng, sau de o tai,
Pâiniţa-i caldă, bună de mâncat
Iar eu să-Ţi mulţumesc n-am apucat.

 

Când nu e moale şi s-a învechit
Cu ochii trişti, cu glas nemulţumit
Cerşesc din nou, aşa… ca apucat
O pâine caldă, bună de mâncat.

 

De mană încă lipsă nu am dus,
S-a coborât, venind din cer, de sus
De îngerii cei sfinţi cernută-n mori
Şi revărsată-n ploaie, printre nori.

 

O, Tată drag, doar bucurii de Rai
Mereu, cu mână largă vrei să-mi dai
Să împărţesc şi eu cu cei lipsiţi
De lupta vieţii mult prea chinuiţi.

 

Când şi eu dau, la mine e belşug
Şi nu degeaba ară al meu plug
Căci tot ce-ofer revine înapoi
Dar nu atât, ci… înmulţit cu doi.

 

De teama mă cuprinde într-o zi,
Şi mă-ndoiesc că hrana va mai fi,
Tu ai promis că pâine voi avea
Până când Domnul vine să mă ia.

 

© Viorel Dascalu 2010

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.