Sardes

Solia a cincia spre Sardes porneşte
Rostită de Cel ce-n Biserici vorbeşte.
El are şi Duhuri; lucrează prin ele,
În număr de şapte… exact cât şi stele.

 

„Ştiu faptele tale şi ştiu despre tine
Că-ţi zici c-ai fi viu… dar eşti mort… nu e bine!
Veghează acum la ce-i viu… şi trăieşte
Salvat de la moarte… acum te căieşte!

 

Şi adu-ţi aminte; solia-i rostită:
Când tu nu veghezi şi nu eşti pregătită
Ca hoţul eu vin… chiar în ceas de tăcere;
Amar va fi plânsul… şi plin de durere.

 

Ai însă la tine persoane curate
Cu hainele albe, de in, nepătate.
Iar ca recompensă, de-a lor vrednicie,
Umbla-vor cu Mine de-a lung de vecie.

 

Da, Eu răsplătesc. Când un om biruieşte
Îi dau haine albe. Negreşit le primeşte!
În cartea vieţii voi scrie-al său nume
Şi Tatălui Meu şi la îngeri-l voi spune.

 

© Viorel Dascalu 2011

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.