Copilul Samuel

Un tată creştin îşi împarte iubirea
La două neveste… le vrea fericirea.
Şi una-i Penina. Ea-i plină de ură,
Pe Ana cea sfântă, o-nţeapă, o-njură.

 

Dar Ana se roagă şi Domnului cere
Să-i dea bucurie, să-i dea mângâiere
Să-i dea o speranţă, să vadă-o lumină.
Iar prunc de va naşte, la Silo-l închină

 

Şi Domnul ascultă a inimii rugă,
Nu are Penina motiv să împungă.
Se naşte copilul şi mama îl creşte
S-asculte pe Domnul când glasu-i vorbeşte.

 

Cam trei anişori a stat pruncul acasă
Apoi merg la Silo şi-acolo îl lasă
În grija lui Eli, un preot ce-şi scapă
Din mână copiii, ş-ii lasă în groapă.

 

Şi Domnul din ceruri ar vrea să vorbească
Cu micul slujbaş, să-l ajute să crească
Un vas al iubirii, un ghid spre credinţă,
Să ducă poporul doar spre biruinţă.

 

Auzi tu pe Domnul, când vrea să vorbească?
Accepţi să te strige ca să te trezească
Din somnul cel greu, ce-i numit nepăsare,
Şi-n care cădem prea-ades fiecare?

 

Nu-i timp de dormit când Isus te îmbie
Să ai o credinţă mai trează, mai vie,
Aleargă spre El şi ascultă ce-ţi spune
Căci Domnul va face cu tine minune.

 

© Viorel Dascalu 2012

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.