Samson şi Dalila

(continuare la poezia Samson):

 

În valea Sorec el găseşte-o păgână
Ce n-are de gând să-l iubească vreodată
Primeşte parale şi-l vinde pe dată;
Spunând că-l iubeşte îl leagă de mână.

 

La trei încercări le rezistă viteazul
Şi scapă din mâna femeii uşoare;
De ce se întâmplă, nici capul nu-l doare.
Nu vede ispita, nu simte necazul.

 

Samson se încrede în muşchii puternici
Doar până-ntr-o clipă când joaca se curmă.
Şi râd mult mai tare aceia din urmă:
În cazul de faţă păgânii netrebnici.

 

Sărmanul Samson… cum îşi pierde vederea
Şi-nvârte la moară să pape duşmanii.
Regretă trecutul şi-şi numără anii
Sperând să-i revină din ceruri puterea.

 

Şi vine o zi când Dagon e serbatul
Poporul se-adună şi intră în casă
Jertfesc, se îmbată şi stau şi la masă
Cam trei mii de oameni aşteaptă dansantul.

 

Şi vine „morarul”… E-n centrul clădirii.
Se roagă la Domnul să-i dea ascultare
Să prindă putere din nou – una mare.
Căci vrea să se scape din ghearele firii.

 

Se roagă fierbinte şi Domnul l-ascultă
Căci planu-I e mare şi vrea să ofere
O lecţie dură la cel cu putere:
Că trebuie minte să aibă… mai multă!

 

Şi mor filistenii… dar moare şi orbul
Când stâlpii din mijloc sunt rupţi cu putere.
În urmă rămâne un of de durere.
La ce-i semănat… vei culege şi rodul!

 

© Viorel Dascalu 2012

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Posted by: Viorel on Category: Poezii biblice

Etichete: , , , , , , ,