Iarna din 1939-1940 a fost deosebit de grea.
Gerul era aspru, zăpada mare, iar lupii, flămânzi, nu se sfiau să fure dintre animalele oamenilor. Într-o zi din acea iarnă, un ţăran din comuna Ibăneştide sub Munţii Gurghiului, s-a pomenit în curtea lui cu un cerb. Cerbul era mare, cu nişte coarne puternice, însă foarte slăbit. Gâtul lui era subţire, iar oasele spatelui şi ale şoldurilor se vedeau prin piele. Cerbul a privit în jur, ca şi cum ar fi vrut să se orienteze, apoi a intrat în grajd, ca la el acasă şi îndată a început să mănânce fân din iesle, alături de vitele care erau acolo. Boii şi vacile au dat oarecare semne de nelinişte şi de neîncredere faţă de oaspetele străin, dar în curând au revenit la apatia lor de rumegătoare paşnice.
Brigadierul de vânătoare a auzit întâmplarea şi s-a înţeles cu gospodarul să îngrijească cerbul până în primăvară. Podul era plin de fân, în spatele şurii se mai ridicau câteva căpiţe, deci nu se va cunoaşte dacă va mânca şi cerbul din ele. Într-adevăr, s-a dovedit că nu dădea mare bătaie de cap omului. Acesta a legat de rădăcina coarnelor o funie lungă, pe care a prins-o de iesle. Când scotea vitele la adăpat sau ca să mai umble prin curte la aer, ieşea şi cerbul. Nici nu trebuia să-l tragă de funie înapoi în iesle, pentru că intra singur.
Fiind îngrijit foarte bine, cerbul a început să se îngraşe. La sfârşitul lunii ianuarie i-au căzut coarnele şi au început să-i crească altele. Apoi, a venit primăvara. Trebuia de acum să se întoarcă în lumea lui. A fost dezlegat şi s-a deschis uşa grajdului. A ieşit în prag, a privit în jur, a făcut ocolul curţii, apoi, deodată, şi-a făcut vânt şi a sărit peste gard, plecând în goană spre muntele lui.
Creştinii dinaintea noastră au privit cu mult dor spre casa care este promisă ascultătorilor, spre cetatea de aur, Noul Ierusalim. Ei ştiau că nu sunt acasă.
În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ. (Evrei 11:13)
Cât de mult aştepţi clipa aceea când, fără nici un fel de pregătire aeronautică, vei putea zbura spre casa de sus?
© Viorel Dascalu 2012