Crăciunul

S-a aşternut praful… uitarea,
Pe Cartea scrisă de profeţi
Şi-a apărut în loc „serbarea”
Pentru fetiţe şi băieţi.

 

În loc de Tată… este „moşul”
În loc de Fiul… este „brad”
În loc de Duh… e caltaboşul
Şi beculeţe mii ce ard.

 

Pe îngeri… i-au gonit manele
Şi cântece de mahala;
Colinde mai sunt… vai de ele
Cântate doar pentru-o para.

 

Cu staulul… mai sunt doar poze
Ce-apar o zi şi-apoi dispar,
Căci omul cată printre doze
Ceva să uite de amar.

 

S-au inventat şi „crăciuniţe”
Ce-apar pe unde nu te-aştepţi.
Îmbrăcămintea-i doar de fiţe
Iar credincioşii sunt cam „beţi”.

 

Altar… e-acum televizorul
Şi mulţi se-nchină-n faţa lui.
E adulat… calculatorul
Şi zeul internetului.

 

ISUS?… pe unde mai e oare
În vreme de serbări cu bani?
El… nu mai are sărbătoare
„Crăciun” i-a luat-o de mulţi ani!

 

© Viorel Dascalu 2012

 

 

edi

Felicitari pentru curajul de a zgandari un subiect sensibil! se simte o anume nostalgie dupa ceva ce, probabil semana mai mult a sarbatoarea nasterii Domnului. Observatiile sunt obiective. Inventiile au poluat traditia. Tehnologia a sugrumat cultura, insa pe final, observ ca revii la dureroasa realitate ca Iisus e eclipsat de „Craciun”.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *