Scoicile „lighean”

Ne-am obisnuit cu imaginea maruntelor scoici de pe litoralul Marii Negre, pe care le strangem in sticle sau cu care ornamentam cutiute sau rame pentru fotografii. Rareori cate o midie sau cate o scoica din acelea albe, ce umplu dimineata plajele, se apropie de marimea podului palmei. Chiar scoicile care traiesc in rauri sau mlastini, cele mai mari scoici din tara noastra, ajung doar pana la 17-20 cm lungime.

Si totusi, in Oceanele Pacific si Indian, in regiunea ecuatoriala a celor doua oceane, traieste un soi de scoici uriase, numite stiintific Tridacna gigas sau, popular, scoica-lighean. Cochilia lor, cu diametrul foarte mare, de 1,5 m, de culoare alb-murdar, are santuri si coaste pronuntate, margini neregulat ondulate si ascutite. Aceste scoici au o greutate de 100-250 kg, din care numai 10-15 kg reprezinta greutatea animalului propriu-zis.

Tridacnele sunt scoici „lenese”, ducandu-si viata sedentara stand fixate pe recifele de corali. In natura, tridacna are o pozitie deosebita fata de celelalte bivalve, ea stand invers, cu deschiderea valvelor orientata in sus, in timp ce toate celelalte bivalve stau cu deschiderea in jos sau cel mult pe orizontala. Astfel, din cauza pozitiei in care ele se fixeaza de corali, tridacnele reprezinta un adevarat pericol pentru scafandrii culegatori de perle. Daca, intamplator piciorul unui scafandru nimereste intre valvele deschise ale scoicii, acestea se inchid brusc, imobilizandu-l pe sarmanul om.

Cu toate acestea, tridacnele sunt totusi folositoare. Populatiile indigene folosesc cochiliile bombate ale acestor scoici tot asa cum folosesc si carapacele broastelor testoase, adica drept vase pentru mancare, lighene si chiar vane in care ii spala pe copii.

Doua valve apartinand unei tridacne uriase (de 1,5m) sunt expuse intr-una din salile Muzeului de Istorie Naturala „Grigore Antipa” din Bucuresti.

Nu poti sa nu ramai uimit de diversitatea si de frumusetea creaturilor care exista pe fata pamantului. Psalmistul scrie:

Psalmii 104:24-30. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune si pamantul este plin de fapturile Tale. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari. Acolo in ea umbla corabiile si in ea este leviatanul acela, pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei. Toate aceste vietuitoare Te asteapta ca sa le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale. Iti ascunzi Tu Fata, ele tremura; le iei Tu suflarea: ele mor si se intorc in tarana lor. Iti trimiti Tu suflarea: ele sunt zidite si innoiesti astfel fata pamantului.

Poti sa te bucuri si astazi de minunile creatiei lui Dumnezeu? In timp ce folosesti diverse lucruri (acasa sau la serviciu) gandeste-te ca sunt darul lui Dumnezeu, chiar daca au fost prelucrate sau modificate de om.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.