Cu mai mulţi ani în urmă, împreună cu nişte prieteni (colegi) dragi, am organizat câteva tabere de supravieţuire pentru tineri. Au fost unele dintre activităţile cu cel mai mare impact şi cu cele mai multe amintiri interesante.
Una dintre marile probleme pe care le întâmpinam la taberele de supravieţuire era, bineînţeles, lipsa de mâncare sau insuficienţa ei. Și chiar dacă reușeam să preparăm anumite mâncăruri din ceea ce ne oferă natura, ne izbim de o altă piedică majoră: gustul neplăcut al preparatului sau prejudecata, adică „moftul”.
Cred că nu doar părinţii s-au săturat de expresia: „eu nu mănânc…” (pe care copiii o folosesc destul de des). Am auzit-o și eu pe la congrese, festivaluri, nunţi, mese festive, dar și prin tabere, iar tabăra de supravieţuire nu face excepţie.
Era cea de a doua zi a taberei de supravieţuire. Ne era o foame cumplită. Trebuia să avem momentele de devoţiune și apoi să mâncăm. Întrebarea pusă cu ostentaţie era: „ce avem la masă?”. Ceai de cimbru de câmp, o fiertură de afine și salată de ștevie cu măcriș sălbatic. Asta era tot ceea ce ne-a oferit natura.
Botanistul şi exploratorul Gary Johnson, care era cu noi, ne-a asigurat că salata este comestibilă. Dar avea un gust… vai de ea!
În timp ce toţi ceilalţi s-au dus după apă, căutând lemne împrejurul corturilor, eu am găsit câteva ciuperci din familia Licoperdacee (ciuperci cu formă aproape sferică, de culoare albă, care la maturitate se sparg și elimină un praf brun deschis, adică sporii). Denumirile populare ale ciupercilor din această familie sunt: bășica porcului, cașul ciorii, buretele iepurilor etc.
Știam că sunt comestibile doar când sunt tinere și cât au carnea albă, dar nu am mâncat niciodată. Le-am cules, le-am curăţat, le-am tăiat și apoi le-am pus la fiert cu puţină sare. După ce s-au fiert, le-am gustat cu mare prudenţă. Gustul și mirosul erau excelente. Mi-au plăcut foarte foarte mult.
Când s-au întors ceilalţi, le-am prezentat preparatul. Cei mai mulţi au fost sceptici. Unii s-au uitat, au mirosit și au spus că nu mănâncă așa ceva. Alţii au gustat și le-a plăcut foarte mult. Apoi, şi cei din primul grup, al scepticilor, au gustat… În foarte scurt timp, fiertura de bureţi s-a terminat.
Deși am mai căutat și după aceea, nu am mai găsit decât câţiva pe care i-am fript la foc. Au fost foarte buni. Iar lecţia învăţată a fost extrem de utilă.
„Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă…” (Romani 14: 3)
Şi invers!
Există situaţii în care suntem circumspecţi cu privire la ceea ce este bun, dar suntem grabnici la ceea ce este cu adevărat dăunător.
Nu ar trebui să mai avem prejudecăţi atunci când ne cheamă Domnul la o lucrare nouă. Să-L credem pe cuvânt! Încearcă acum!
