Rezerve de hrană (I)

Spread the love

Ciupercile bune sunt foarte căutate, dar nu numai de oameni. Căprioarele, cerbii, mistreţii și veveriţele sunt doar câteva dintre vieţuitoarele pădurii care le culeg cu plăcere. Cred că ai văzut și tu, când ai mers prin pădure, ciuperci rupte de tot sau numai începute.

Dacă te uiţi atent, poţi observa pe unele dintre ciuperci urme ale dinţilor veveriţelor. Până de curând, însă, nu am știut că veveriţele își fac provizii de ciuperci, sau că se pricep chiar să le usuce.

Un drumeţ trecea printr-o pădure și, fiind obosit, s-a hotărât să se așeze pe o buturugă ca să se odihnească, cu gândul ca după aceea să culeagă și câţiva dintre hribii pe care-i vedea nu departe. Mare i-a fost bucuria când dintr-un fag din apropiere a coborât o veveriţă. Aceasta a luat în gură un hrib și a fugit cu el în copac, ascunzându-se printre ramurile înfrunzite. A coborât apoi din nou, doar ca să mai ia un hrib și să fugă înapoi. Această scenă s-a repetat de mai multe ori.

Drumeţului i s-a părut ciudat că ea făcea acest drum de atâtea ori. El nu înţelegea cum putea veveriţa să mănânce atâţia hribi, și mai ales cum îi putea mânca atât de repede în vârful copacului. S-a ridicat în picioare și s-a uitat după veveriţă. O, dar ea nu-i mânca, ci, unul după altul, îi așeza frumos, îndesându-i între două crenguţe așezate în formă de furcă, apoi se grăbea jos, pentru un alt transport.

Așadar, veveriţa se gândea și la ziua de mâine, când pe jos nu vor mai fi atâtea bunătăţi. Pe deasupra, știa că dacă le-ar duce în cămară așa cruzi cum erau, hribii s-ar fi stricat în câteva zile. De aceea, îi usca.

Drumeţul s-a hotărât să revină pe la uscătoria veveriţei. După câteva săptămâni, hribii dintre crengi dispăruseră. Probabil erau deja așezaţi în cămară. Doar câteva firmituri uscate erau căzute pe jos. Cine a învăţat animalele să-și facă provizii? Cine le-a spus cum să-și facă „conserve”?

Pe tine te preocupă alcătuirea unei rezerve de hrană, spirituală dar și fizică? Vezi să nu te pomenești prea târziu! Alţii mor de foame pentru că nu-și adună nimic. Învaţă-i și pe ei să se descurce!

„Toamna, leneșul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!” (Proverbe 20:4)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.