Fratele mai bun

Pe drumul către cruce,
Ce-i rezervat oricui,
Un om, zdrobit, îşi duce
Povara, ce-i a lui.

 

Doar ochii îşi ridică;
Se uită şi pe jos,
Se-mpiedică şi pică…
Dar, parcă-i bucuros.

 

Nu plânge, nu suspină,
Nici supărare nu-i.
Se-apucă şi se-nchină
La Cel străpuns de cui.

 

Nu critică pe alţii,
Nu comentează-n plus.
Iubeşte pe toţi fraţii,
Privind doar la Isus.

 

Vorbeşte cu credinţă
Şi dragostea e-n glas.
E plin de umilinţă
Şi cântă-n orice pas.

 

Şi bine ştie-a face
La toţi cei amărâţi.
Doreşte să împace
Pe cei ciorovăiţi.

 

El se implică-n toate
Ce-s bune pe pământ.
De pace are parte
Citind din sfânt Cuvânt.

 

El ştie să vorbească,
E plin şi de respect.
Nu vrea să te-amăgească
Sau să te tragă-n piept.

 

Te-ndeamnă şi te-ajută
Să mergi cu el, pe jos.
Şi tot cei rău, el uită,
Aşa, ca şi Hristos.

 

Se-mbracă creştineşte,
Respectă locul sfânt.
Şi zi de zi priveşte
Spre cer, Noul Pământ.

 

El merge către casă,
Nu-l poţi opri de fel.
De cer dacă îţi pasă,
Să fii şi tu ca el!

 

© Viorel Dascalu 2010

R Coz

E super reformatoare. Desi e si dorinta multora dintre noi, totusi f. putini o practicam. DUMNEZEU sa va ajute, ca sa va puneti la schimbator talentul.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.