Pe drumul către cruce,
Ce-i rezervat oricui,
Un om, zdrobit, îşi duce
Povara, ce-i a lui.
Doar ochii îşi ridică;
Se uită şi pe jos,
Se-mpiedică şi pică…
Dar, parcă-i bucuros.
Nu plânge, nu suspină,
Nici supărare nu-i.
Se-apucă şi se-nchină
La Cel străpuns de cui.
Nu critică pe alţii,
Nu comentează-n plus.
Iubeşte pe toţi fraţii,
Privind doar la Isus.
Vorbeşte cu credinţă
Şi dragostea e-n glas.
E plin de umilinţă
Şi cântă-n orice pas.
Şi bine ştie-a face
La toţi cei amărâţi.
Doreşte să împace
Pe cei ciorovăiţi.
El se implică-n toate
Ce-s bune pe pământ.
De pace are parte
Citind din sfânt Cuvânt.
El ştie să vorbească,
E plin şi de respect.
Nu vrea să te-amăgească
Sau să te tragă-n piept.
Te-ndeamnă şi te-ajută
Să mergi cu el, pe jos.
Şi tot cei rău, el uită,
Aşa, ca şi Hristos.
Se-mbracă creştineşte,
Respectă locul sfânt.
Şi zi de zi priveşte
Spre cer, Noul Pământ.
El merge către casă,
Nu-l poţi opri de fel.
De cer dacă îţi pasă,
Să fii şi tu ca el!
© Viorel Dascalu 2010
E super reformatoare. Desi e si dorinta multora dintre noi, totusi f. putini o practicam. DUMNEZEU sa va ajute, ca sa va puneti la schimbator talentul.