De mai multe ori pe parcursul unei saptamani (alteori, chiar pe parcursul aceleiasi zile), ne confruntam cu situatii pe care le-am numi delicate. Unele dintre ele cer o hotarare de moment, altele presupun un plan de bataie.
Majoritatea provocarilor (cand sunt cu adevarat provocari) ajung sa ne marcheze intr-o asemenea masura, incat pentru moment e posibil sa ne simtim coplesiti. Si asta chiar daca am mai avut de a face cu situatii asemanatoare sau chiar identice. Pana (sau mai ales) si starea fiziologica se schimba, corpul resimtind din plin o revarsare de adrenalina.
E posibil ca intr-o atare situatie sa gasesti rezolvarea problemei? Poate ca dezechilibrul interior este provocat de fapt de persoanele din exterior care, gandim noi, ar fi afectate intr-o oarecare masura, sau de relatia cu aceste persoane, care s-ar schimba in aceste conditii.
Cred insa ca fiecare din noi a experimentat seninul de dupa furtuna, cand am vazut de fapt ca norii ce pareau sa aduca grindina, au adus doar o ploaie de vara. Nu trebuie sa negam efectele uneori devastatoare ale furtunii, dar nici sa hiperbolizam dimensiunile ei.
Cati dintre noi, de exemplu, nu s-au ingrijorat la un moment dat cu privire la un lucru de importanta capitala pentru ei? Si daca am facut-o si recunoastem ca este o reactie normala, pentru ca in felul acesta omul este indemnat la actiune, ne spunem ca de fapt acesta este un insinct.
Asadar, ar trebui sa il aiba si fiintele ce apartin regnului animal. Si chiar daca am ajuns la aceasta concluzie, vom vedea ca ele, animalele, sunt lipsite de acest instinct, al ingrijorarii, si ca nici nu duc lipsa de el.
Acest fapt este perfect redat in cuvintele lui Isus Hristos:
„Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera, si nici nu strang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele? Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge un cot la inaltimea lui?” (Matei 6:26-27)
Asadar, iata ca posedam un instinct pe care nu il avem in comun cu restul vietuitoarelor pe acest pamant si care nu ne este de folos in legatura cu acest pamant.
Daca imi ramane ceva de care sa ma ingrijorez este preocuparea pentru Imparatia viitoare si pentru cine va fi acolo.
© Viorel Dascalu 2010