Lumini pe… ape

Iov 36:30 Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării. 
     Acum aproximativ 100 de ani în urmă, mai mulţi căpitani de nave care navigau în regiunea Golfului Persic şi a Oceanului Indian, au raportat că au văzut în timpul nopţii, roţi mari, luminoase, la suprafaţa apei. Rapoarte despre asemenea fenomene s-au repetat şi în anii 1957, 1961, 1967 şi 1976.
Experţii care au studiat fenomenul, au declarat că totul se datorează prezenţei unor microorganisme care trăiesc la suprafaţa apelor oceanice. Micrococus phosphoris este numele latin al uneia dintre aceste microorganisme, care trăieşte în colonii mari şi emit lumini galbene-aurii. Când marea este agitată, apele se oxigenează puternic. Astfel, în prezenţa oxigenului, o substanţă din structura microorganismelor se oxidează şi se încălzeşte, fapt care produce radiaţii luminiscente. Din cauza vârtejurilor produse de ape şi a curenţilor, observatorii pot avea impresia că observă nişte roţi luminoase. Bineînţeles că, deşi aceasta se întâmplă atât ziua cât şi noaptea, ele pot fi văzute numai în timpul nopţii.
Alţi marinari au fost martorii unui fenomen asemănător, ei văzând nişte sfere de foc deasupra apei, ca nişte flăcări ce se înălţau spre cer lăsând impresia că arde marea. Explicaţia este explozia unor bule enorme de gaz metan provenite din straturile terestre de sub oceane şi mări. Întotdeauna, sferele de foc apar înaintea unui seism suboceanic care se produce în apropiere.
În anul 1978, în Marea Caraibilor şi în nordul Oceanului Atlantic, în timpul unor prospectări geologice, s-a produs o erupţie uriaşă. Cum se produce incendiul? Din cauza electricităţii statice generate de viteza mare cu care izbucneşte jetul de gaze dintr-o falie aflată sub ocean, ca urmare a activităţii plăcilor tectonice. Prin fisurarea faliei, iese la suprafaţa apei gaz metan însoţit de alte gaze inflamabile.
Suntem navigatori pe o mare zbuciumată, întunecată şi parcă fără sfârşit. Uneori ţinta şi destinaţia călătoriei noastre se pierde în întuneric. Avem nevoie de o lumină care să ne conducă printre valurile uriaşe înspumate. Singurul care poate să ne fie lumină este Dumnezeu. Toate celelalte surse de lumină nu au nici o valoare.
Aprovizionează-te zilnic cu lumină divină şi vei vedea desluşit ca să navighezi printre valuri, stânci şi sloiuri de gheaţă.
2 Samuel 22:29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Posted by: Viorel on Category: Devotionale

Etichete: , , , , ,