Ziua 59 – Sfârșitul plânsului

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!” – Matei 5:4

”Plânsul despre care e vorba aici este sincera întristare a inimii din cauza păcatului…. Și când cineva este atras să-L privească pe Isus, înălțat pe cruce, atunci vede păcătoșenia firii omenești. El vede că păcatul a fost cel care L-a biciuit și L-a răstignit pe Domnul slavei. Vede că, în timp ce a fost iubit cu o iubire de negrăit, viața sa a fost o continuă priveliște de nerecunoștință și răzvrătire. El a părăsit pe cel mai bun Prieten al său și a abuzat de cel mai prețios dar al cerului. L-a răstignit din nou, pentru sine pe Fiul lui Dumnezeu și a străpuns din nou inima aceea însângerată și lovită. Este despărțit de Dumnezeu printr-un abis de păcat, larg, întunecos și adânc; și plânge cu inima zdrobită. Cel ce plânge așa „va fi mângâiat”. Dumnezeu ne descoperă vinovăția, ca să putem alerga la Hristos și, prin El, să fim eliberați din robia păcatului, să ne bucurăm de slobozenia fiilor lui Dumnezeu. În sinceră pocăință, putem să venim la piciorul crucii și să depunem poverile noastre – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 9-10

Întrebări de meditat:

Ți-ai luat vreodată timp să îți dai seama pe deplin de ceea ce a realizat Isus pentru tine în cele mai întunecate ore ale morții Sale? Când privești pe Mântuitorul  care ne poartă păcatele înălțat, răstignit, vei lăsa ca aceste scene să-ți pătrundă în suflet? Pe măsură ce interiorizezi agonia Lui, trăind moartea a doua în locul tău, vei lăsa ca acest fapt să-ți deschidă ochii pentru a vedea murdăria păcatelor preferate? De ce azi nu îi începe să plângi astăzi pentru păcatele tale, în special pentru cei la care nu ai dorit să renunți? Mărturisește-le lui Isus! El te va ierta cu bucurie. El te va mângâia. Și îți va da biruința.

Motive de rugăciune – Duminică, 24 mai 2020

MOTIVE DE LAUDĂ:

  • Diane T.: „Laud pe Dumnezeu pentru ocazia de a participa la Tabăra Biblică Virtuală ARME! Ce binecuvântare bogată în tot acest timp.”
  • Iris R.: „Am fost dependent de vizionarea filmelor pe Netflix. Citeam câteva versete din Biblie ca să-mi adorm conștiința și apoi să continui să urmăresc filmele.. După o săptămână de rugăciune la școala noastră, Dumnezeu m-a convins să șterg aplicația. După un timp am instalat-o și am început să vizionez doar filme biblice, dar nu mă puteam controla, am fost din nou sub controlul Satanei. Am strigat către Dumnezeu. A doua zi, pastorul meu mi-a oferit cadou Biblia de studiu Andrews. M-am bucurat și, am mulțumit cu lacrimi lui Dumnezeu pentru intervenția Lui. El mi-a amintit de Filipeni 2:13: Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea. Îl laud pe Dumnezeu că m-a convins și Și-a împlini făgăduința.”

CERERI:

  • Rugați-vă pentru o înțelegere mai clară a ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la cruce. Rugați-vă ca Dumnezeu să vă ajute să urâți păcatul și să iubiți neprihănirea.
  • Rugați-vă pentru lucrarea de colportaj în Malawi, precum și pentru sprijin financiar pentru a începe un sanatoriu și o lucrare misionară medicală în acea regiune.
  • Rugați-vă ca oamenii să nu fie atrași și preocupați de teorii ale conspirației, ci să-și fixeze ochii asupra lui Isus și asupra adevărului Său.
  • Rugați-vă pentru membrii bisericii adventiste de ziua a șaptea Peter’s Rest, la St. Croix, Insulele Virgine. Clădirea bisericii lor a ars complet. Rugați-vă pentru înțelepciune pentru a merge mai departe. Rugați-vă ca această pierdere să fie transformată într-o biruință pentru Isus.

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Puteţi adăuga motivele dumneavoastră de rugăciune pe grupul: „Buzunarul cu Rugăciuni”

Materiale pentru studiu suplimentar:

„Cel ce plânge așa “va fi mângâiat”. Dumnezeu ne descoperă vinovăția, ca să putem alerga la Hristos și, prin El, să fim eliberați din robia păcatului, să ne bucurăm de slobozenia fiilor lui Dumnezeu. În sinceră pocăință, putem să venim la piciorul crucii și să depunem poverile noastre.

Cuvintele Mântuitorului au o solie de mângâiere pentru aceia care trec prin dureri și lipsuri. Întristările noastre nu ies din pământ. Dumnezeu “nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe fiii oamenilor.” (Plângerile lui Ieremia 3:33) Când El lasă să vină încercări și greutăți, face aceasta “pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui”. (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 9-10)

„Dumnezeu nu dorește ca noi să rămânem apăsați sub povara durerii mute, cu inima rănită și zdrobită. El vrea ca noi să ne uităm în sus și să privim scumpa Sa față plină de iubire. Mântuitorul iubit stă alături de mulți oameni ai căror ochi sunt așa de orbiți de lacrimi, încât nu-L pot distinge. El dorește să ne ia de mână, să privim spre El în simplă încredere, dându-I voie să ne conducă. Inima Sa este deschisă pentru necazurile, întristările și încercările noastre. El ne-a iubit cu o iubire veșnică și ne-a înconjurat cu îndurare. Noi putem să ne punem încrederea în El și să medităm la bunătatea Lui toată ziua. El ne va ridica sufletul mai presus de întristările și frământările zilei, în Împărăția păcii.

Gândiți-vă la aceasta, copii ai suferinței și întristării, și bucurați-vă în nădejde. “Ceea ce câștigă biruința asupra lumii este credința noastră.” (1 Ioan 5, 4.)

Fericiți sunt și aceia care, împreună cu Isus, plâng durerile lumii și sunt adânc mâhniți din cauza păcatelor ei. Într-un astfel de plâns, nu este amestecat nici un gând egoist. Isus era omul durerilor, îndurând un chin sufletesc așa de mare, încât nici o limbă omenească nu l-ar putea descrie. Spiritul Său era sfâșiat și zdrobit de nelegiuirile oamenilor. El muncea din răsputeri, ca să ușureze lipsurile și suferințele omenirii, și inima Sa era adânc întristată când vedea că mulți refuză să vină la El, ca să aibă viața.

Toți urmașii lui Hristos se vor împărtăși de această experiență. Împărtășindu-se de iubirea Sa, ei vor intra în lucrarea Lui pentru mântuirea celor pierduți. Ei iau parte la suferințele lui Hristos și vor lua parte și la slava care se va descoperi. Fiind una cu El în lucrarea Sa și bând împreună cu El din cupa durerilor, ei sunt părtași și la bucuria Sa.
Prin suferință a căpătat Isus lucrarea de mângâiere. În toate durerile omenirii, El era Cel care suferea. Și “prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.” (Isaia 63, 9; Evrei 2, 18) Fiecare suflet care a intrat în această lucrare are privilegiul de a se împărtăși de suferințele Sale. “Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos, tot așa, prin Hristos, avem parte și de mângâiere.” (2 Corinteni 1, 5) Domnul are o milă deosebită pentru cel ce plânge și puterea de a topi inimi, de a câștiga suflete. Iubirea Sa deschide o cale către sufletul rănit și zdrobit și devine un balsam vindecător pentru cei întristați. “Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri … să ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.” (2 Corinteni 1, 3-4)” (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 11-13)

“Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!” Prin rostirea unei binecuvântări asupra celor îndurerați, Isus nu intenționa să învețe pe oameni, că ar fi o virtute în aceea, de a fi stăpâniți neîncetat de tristețe, sau că o întristare și jeluire egoistă ar avea în sine meritul de a îndepărta măcar o mânjitură a păcatului. Plângerea despre care vorbește Hristos, este o întristare dumnezeiască pentru păcatele săvârșite, ce dă naștere unei pocăințe, care duce la viața veșnică. Mulți se întristează când vina lor este descoperită, pentru că urmările umblării lor rele i-a adus într-o situație neplăcută. Așa a plâns Esau pentru păcatul de a fi disprețuit și vândut dreptul său de întâi-născut; totuși plângerea sa era pricinuită de urmările neașteptate ale acelui păcat. Așa se căi Faraon de răscularea sa contra lui Dumnezeu, când se rugă ca plăgile să fie îndepărtate de la el; totuși inima sa rămase neschimbată, și el a fost gata să repete fărădelegea sa la cea dintâi ispită. O astfel de întristare nu duce la pocăință.” (E. G. White – Viaţa lui Isus, pag. 172)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.