Ziua 60 – Blândețe răsplătită

Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! – Matei 5:5

„Firea omenească se luptă totdeauna pentru întâietate, este totdeauna gata de ceartă, dar acela care Îl află pe Isus este golit de eu, de mândrie, de iubire, de iubirea de supremație și în sufletul lui este pace. Eul este pus în slujba Duhului Sfânt. Atunci nu mai ardem de dorința de a avea locul cel mai de frunte. Nu mai avem ambiția de a da buzna și a izbi cu coatele spre a atrage atenția, ci simțim că locul nostru cel mai înalt este la picioarele Mântuitorului. Privim la Isus, așteptând ca mâna Sa să ne conducă și glasul Său să ne călăuzească.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 15

Întrebări de meditat:

Nu există un loc mai fericit în viață decât să știi că ești în armonie cu Dumnezeu în tot ceea ce faci. Această armonie există atunci când cauți pe Isus, iar înălțarea eului este abandonată, recunoscând că „inima păcătoasă este nespus de înșelătoare şi de deznădăjduit de rea”. (Ieremia 17: 9). Smerenia, blândețea, sunt cheia pentru a permite Duhului Sfânt să dezvolte în tine un caracter cu adevărat frumos, asemenea lui Hristos.

Îi vei cere lui Isus să-ți îndepărteze dorințele mândre, ambițiile egoiste și dragostea de supremație? Îi vei cere să le înlocuiască, dându-ți putere să practici amabilitatea, blândețea și umilința, începând de azi?

Motive de rugăciune – Luni, 25 mai 2020

MOTIVE DE LAUDĂ:

  • Claudia P.: „Îl laud pe Dumnezeu pentru că îndurările Sale sunt noi, nu numai în fiecare dimineață, ci în fiecare moment! El a fost bun față de familia mea și față de mine dincolo de ceea ce pot exprima în cuvinte.  Te laud Doamne!”
  • Rose K .: „Lăudat să fie Dumnezeu pentru cele 100 de zile de rugăciune! În fiecare zi mi se cere să fac ceva nou, sau văd schimbări noi la alți credincioși. După aceea, îmi dau seama că ceea ce am văzut a fost de fapt un răspuns la cererea de rugăciune din cele 100 de zile de rugăciune. Este uimitor să vezi cum lucrează Duhul Sfânt! ”

CERERI:

  • Roagă-te ca Isus să te facă umil și blând.
  • Rugați-vă pentru membrii din Uganda care sunt afectați de inundațiile recente. Inundațiile fulgerătoare au lăsat multe case distruse. Mulți sunt acum fără adăpost în acest timp de izolare.
  • Rugați-vă pentru profesorii adventiști din întreaga lume, deoarece mulți se confruntă cu dificultăți financiare din cauza faptului că nu pot lucra.
  • Rugați-vă ca tinerii să realizeze cât de important  este să slujească lui Dumnezeu și nu lumii.

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Puteţi adăuga motivele dumneavoastră de rugăciune pe grupul: „Buzunarul cu Rugăciuni”

Materiale pentru studiu suplimentar:

„Când vi se spun cuvinte dure și descurajatoare, nu vă răzbunați. Nu răspundeți decât dacă puteți întoarce un răspuns plăcut. Spuneți-vă vouă înșivă: “Nu-L voi dezamăgi pe Mântuitorul meu.” Femeia creștină este o femeie blândă. Pe buzele ei se află întotdeauna legea bunătății. Ea nu spune cuvinte pripite. Dacă rostiți cuvinte blânde când sunteți iritați, vă veți aduce raze de soare în inimă și vă veți face calea mai lină. O școlăriță, când a fost întrebată să dea definiția blândeții a spus: “Oamenii blânzi sunt cei care dau răspunsuri liniștite la întrebări aspre.” Hristos spune: “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Ei vor fi potriviți pentru împărăția cerului pentru că sunt dispuși să fie învățați. — The Review and Herald, 7 aprilie, 1904.” (E. G. White – Lucrarea de binefacere, pag. 153)

„Cuvinte blânde — Când ți se rostesc cuvinte descurajatoare, mai bine nu răspunde dacă nu poți da un răspuns plăcut. Când ești încercată și ispitită cu cuvinte lipsite de bunătate, nu plăti cu aceeași monedă. Spune-ți ție însuți: “Nu Îl voi dezamăgi pe Mântuitorul meu.” Orice bărbat care este creștin este un bărbat nobil; și orice femeie care este o creștină este o femei nobilă. Legea bunătății este întotdeauna pe buzele femeii creștine. Ea nu rostește cuvinte pripite. Dacă rostești cuvinte amabile atunci când ești iritată acest lucru va aduce soarele în propria ta inimă și tu singură îți vei netezi cărarea. O fetiță de școală, a spus, ca răspuns la o întrebare: “Oamenii blânzi sunt cei care dau răspunsuri frumoase la întrebări grosolane.” Domnul Hristos spune: “Ferice de ce blânzi; căci ei vor moșteni pământul.” Ei vor corespunde pentru Împărăția cerurilor pentru că doresc să se lase învățați.” (E. G. White – Mărturii cu privire la comportamentul sexual, adulter şi divorţ, pag. 50)

„Predica de pe Munte a lui Hristos spune cine sunt cei cu adevărat fericiți: “Ferice cei săraci în duh (cei care nu se înalță pe sine, ci sunt sinceri, și cu o dispoziție smerită, nu prea îngâmfați spre a fi instruiți, nu vanitoși și ambițioși pentru onorurile lumii), căci a lor este Împărăția cerurilor. Ferice de cei ce plâng (cei care se pocăiesc, se supun, și care se întristează adânc pentru abaterile și greșelile lor, din cauză că Duhul lui Dumnezeu este întristat), căci ei vor fi mângâiați. Ferice de cei blânzi (cei care sunt liniștiți și iertători, cei care, când sunt insultați, nu insultă, ci manifestă un duh ascultător și nu se socotesc de o înaltă prețuire de sine), căci ei vor moșteni pământul.”(Matei 5, 3-5.) Cei care posedă aceste caracteristici enumerate aici nu vor fi binecuvântați de Dumnezeu numai în viața aceasta, ci vor fi încoronați cu slavă, onoare și nemurire în Împărăția Sa.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 631)

“Ferice de cei blânzi; căci ei vor moșteni pământul.” Spiritul de blândețe nu este un spirit de nemulțumire, este chiar opusul lui. Acei creștini care se plâng fără încetare și care par să gândească despre fericire și o înfățișare voioasă ca fiind un păcat sunt lipsiți de esența adevărată a religiei.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 334)

Aceia pe care îi alege Dumnezeu ca lucrători nu sunt totdeauna talentați, după aprecierea lumii. Uneori, El alege oameni neînvățați. Acestora le dă o lucrare specială. Ei pot să lucreze cu o anumită categorie de oameni la care alții n-ar avea acces. Deschizându-și inima față de adevăr, ei sunt făcuți înțelepți în și prin Hristos. Viața lor soarbe și revarsă parfumul evlaviei. Cuvintele lor sunt bine judecate înainte de a fi rostite. Ei se străduiesc să promoveze buna stare a semenilor lor. Ei aduc ajutor și fericire celor în lipsă și necăjiți. Ei își dau seama de nevoia de a rămâne totdeauna la sfatul și instruirea primită din partea Domnului Hristos, pentru ca să poată lucra în armonie cu voința lui Dumnezeu. Ei cercetează cum ar putea urma cel mai bine pilda Mântuitorului în purtarea crucii și în tăgăduirea de sine. Ei sunt martorii lui Dumnezeu, descoperind mila și iubirea Lui și dând toată slava numai Aceluia Căruia ei îi servesc și pe care-L iubesc.
Ei învață fără încetare de la Marele Învățător și în mod continuu ajung la trepte tot mai înalte de creștere; totuși tot timpul au un simțământ al slăbiciunii și nepriceperii lor. Ei sunt atrași în sus prin puternica și iubitoarea lor admirație față de Domnul Hristos. Ei practică virtuțile Lui, deoarece viața lor s-a contopit cu a Lui. Ei merg mereu tot înainte și în sus, fiind o binecuvântare pentru lume și o onoare pentru Răscumpărătorul lor. Cu privire la ei, Hristos zice: “Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul”. (Matei 5, 5.) (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pag. 26)

“Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!” greutățile de pe cărarea creștinului pot fi micșorate foarte mult prin acea blândețe a caracterului, care se ascunde în Hristos. El invită pe toți cei osteniți și împovărați ca să vină la El, căci este blând și smerit cu inima, și le făgăduiește repaus. Când creștinul posedă umilința Maestrului său, atunci el va trece cu vederea orice disprețuire, orice refuz și orice împotrivire, la care este expus zilnic, și acestea nu vor mai fi în stare să arunce o umbră pe sufletul său. Acea blândețe, pe care Isus o fericea, își are înrâurirea ei în cercul familiar; ea, face căminul fericit, evită certurile, nu dă riposte furioase, ci liniștește un spirit iritat și se manifestă printr-o amabilitate, care va fi simțită de toți în cercurile lor desfătătoare. Ea liniștește spiritul revoltat și răzbunător, și reflectă caracterul sublim al lui Hristos.” (E. G. White – Viaţa lui Isus, pag. 173)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.