In timpul primului razboi mondial, fiind medic in armata, Alexander Fleming a studiat mai mult infectiile la unele plagi. Ce credeti ca a observat?
A observat ca unele dintre dezinfectante mai mult atacau celulele decat microbii si si-a dat seama ca ar trebui fabricata o astfel de substanta care sa distruga bacteriile, dar care sa nu aiba efecte nocive asupra celulelor omenesti.
Dupa razboi, in 1922, in urma cercetarilor, el a descoperit o substanta numit lizozim. Lizozimul este o componenta a lacrimei, a salivei si nu are efecte nocive asupra corpului omenesc.
In 1928, in laboratorul lui Fleming, o cultura de bacterii de Staphylococcus a intrat in contact cu aerul si s-a mucegait. Felming a observat ca partea aceea a culturii care a fost cuprinsa de mucegai s-a dizolvat. De aici a tras concluzia corecta ca mucegaiul produce un astfel de solutie care este otravitoare pentru bacteriile de Staphylococ.
Nu peste mult timp a reusit sa demostreze ca aceasta solutie poate sa intervina si chiar sa stopeze dezvoltarea mai multor bacterii. Aceasta solutie a fost denumita Penicilina din denumirea latina a mucegaiului: penicillinum notatum.
Fleming a publicat toate aceste descoperiri, dar nu multi s-au aratat receptivi, insa spre sfarsitul anilor 1930, Howard Walter Florey si Ernst Boris Chain au dat de aceste publicatii si au inceput imediat sa faca anumite experimente pana cand au ajuns la o concluzie: acesta solutie are un efect incredibil asupra mai multor microorganisme.
Descoperirea Penicilinei a ajutat si experimentarea mai multor antibiotice, dar in special a salvat viata multor oameni. In 1945, Fleming impreuna cu Florey si Chain au primit premiu Nobel.
De multe ori, unele lucruri destul de pretioase stau ascunse pentru ca oamenii nu le cunosc suficient de bine sau nu sunt atat de interesati ca sa le duca mai departe. Dumnezeu iti spune astazi:
Ieremia 33:3 „Cheama-Ma, si-ti voi raspunde; si iti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunosti.”
Cere-I sa-ti deschida ochii si sa-ti ofere intelepciunea necesara pentru a invata din ceea ce El iti descopera neincetat.
© Viorel Dascalu 2010