La început e Dumnezeu…
Din El apar cele create,
Făcute prin Cuvântul Său
Şi foarte bine aşezate.
Pământul gol, a fost pustiu,
Doar Duhul se plimba pe ape
Că era bine… eu nu ştiu
Dar sigur ştiu că era noapte.
„S-avem lumină pe pământ!”
S-a auzit întâi de toate…
Şi zi a fost printr-un Cuvânt
Iar restul a rămas în noapte.
„Văzduh să fie… sau un cer!”
Să ţină ape sus, vaporii”
Cum s-a făcut… e un mister
Dar ştim că de atunci sunt norii.
„Uscat s-apară!” s-a rostit
Şi apele s-au strâns pe dată.
Pământu-acum e pregătit
Şi-i jumătate cât e apă.
„Să crească plante pe pământ,
La soi să fie cât de multe!”
Şi-au apărut, tot prin Cuvânt
Copaci şi flori… dar ce plăcute!
„Să fie soare cât e zi
Şi luna noaptea să lumine!”
Şi-aşa a fost, şi-aşa va fi…
Iar Domnul a văzut că-i bine.
„Să fie-n ape peşti mulţimi!”
Şi s-a umplut de viaţă-adâncul.
„Să fie păsări, pinguini!”
Şi plin era acum văzduhul.
„Vieţuitoare să vedem…
Pământul plin de animale!”
Şi-aşa a fost; frumos Eden
Cu râuri ce curgeau agale.
„Să facem om frumos la stat!”
A spus atunci Cel din vecie.
S-a apucat şi-a modelat
Bărbatul şi a lui femeie.
Adam… din glie-a fost făcut…
Şi singur şi-a dorit nevastă
Un ajutor ce-i potrivit
Făcută dintr-o bună coastă.
Privind la tot ce a făcut
În şase zile lucrătoare
Lui Dumnezeu i-a prea plăcut
Şi-a dat o binecuvântare.
În ziua-şaptea Dumnezeu
S-a odihnit şi-a dat poruncă
Să ne-odihnim şi tu, şi eu
E ziua cea fără de muncă.
În şapte zile, în trecut
Chiar tot pământul a fost gata
Căci Domnu-i Cel ce a făcut
E Duhul, Fiul şi cu Tata.
© Viorel Dascalu 2013