Contemporanul

Se-ocupă omul cu de toate
Făcând ce-i bine şi ce-i rău,
De-odihnă nu mai are parte
Şi uită-ades de Dumnezeu.

 

Nu a mai dat pe la Biserici
Să-nveţe despre Dumnezeu,
Şi a vorbit de rău pe clerici
Scuzând astfel păcatul său.

 

S-a tot luptat să fie-n frunte
Iubit de toţi şi respectat,
A şi făcut concesii multe
La Legea de nelepădat.

 

A neglijat pe cei de-aproape
Ce-aveau nevoie chiar de el,
Ba, a uitat să mai îngroape
Măscuţa … cea cu chip de miel.

 

A încercat să se descurce
Făr-ajutor venit de Sus
Şi L-a suit, prea des, pe cruce
Pe Bunul Domn, Hristos Isus.

 

S-a chinuit ca să împace
Credinţa şi plăcerile
Şi nu mai are pic de pace
De când îi cresc averile.

 

Se tot făleşte cu averea
Ce-a căpătat-o cu mult chin
Chiar neglijând, uitând durerea,
Mascând păcatul pe deplin.

 

Ar vrea să fie-n cer cu Domnul
Şi pe pământ cu-ai lui amici.
La rele nu-l apucă somnul
De-l chemi la bine, … nu-i aici.

 

Te-ntrebă acum şi tu, … creştine
De eşti spre cer, pe drum pornit:
Făcut-ai tu, în toate bine
Sau şi cu rău te-ai mulţumit?

 

De ai restanţă la credinţă,
La bine, sau la dragoste…
Te-ntoarce acum, în umilinţă,
Cazi pe genunchi şi roagă-te!

 

© Viorel Dascalu 2010

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *