Lucru manual divin si uman

Lucru manual, divin şi uman *

La un concurs ne-am prezentat
Eu, om, şi … Dumnezeu.
Când lucrul El şi-a arătat
L-am etalat şi eu.

 

Am încercat s-o „aburesc”
Chiar de la început,
Uitând la ceaţă să privesc
Cu ochi atent, tăcut.

 

Fântânile le-am construit
Şi m-am fălit pe dat’,
Dar El la asta s-a gândit
Din timp nemăsurat.

 

Şi poduri mari am proiectat,
Sperând că n-or cădea,
Când El, de mult le-a aşezat
Spre bucuria mea.

 

Tunele-oriunde am săpat,
Sperând a-L depăşi …
Dar simplu, ca de El creat,
Nici unul nu ieşi.

 

Să fac de strajă mi-am propus
În turnuri cu crenel
Dar se înalţă mult mai sus
Un turn făcut de El

 

Vapoare multe au plutit
Pe mări sau pe ocean,
Dar c-ale Lui n-au izbutit.
M-am străduit în van.

 

Pe cer, să zboare am făcut
Metalul, … cu motor,
Dar El, chiar de la început
M-a întrecut … în zbor.

 

Să stau, în zbor, cu-n aparat
Mereu mi-am tot dorit,
Dar El colibri a creat;
Şi-i foarte …reuşit.

 

Cu macaraua m-am fălit
Că nu-i nimic ca ea,
Dar elefantu-i „construit”
Să poată ridica.

 

Mi-am zis că ştiu ca să aşez
Coloane către cer,
La ce-a făcut, de meditez,
Dispare orice fler.

 

Când peisaje, am pictat
Pe pânză, în ulei,
Tot de la El m-am inspirat,
„Furându-i” din idei.

 

De modă tare mai sunt prins
Îmi fac haine de zor,
Iar floarea creşte, cu dichis,
Vorbind de Creator.

 

Gândeam că-s bun la modelat
Strâmbând la nesfârşit,
Dar El mi-arată ce-a strâmbat
Şi uite ce-a ieşit.

 

Şi pluşul eu l-am aranjat
Să-i bucur pe copii
Dar Dumnezeu, când a creat
Făcut-a jucării.

 

Ba chiar lanternă am purtat
Să ştiu că nu-s pierdut,
Dar licuriciul e dotat
Cu led, de la-nceput.

 

Mi-am construit un aparat
Să pot filma la rând,
Dar ochiul, chiar de El creat,
Ne-ajută orişicând.

 

Când cu lumina m-am jucat
Şi-am pus-o chiar în cui,
Nici-un apus n-am egalat.
Sunt mult în urma Lui.

 

Cu timpul, ora mi-am fixat
La ceas cu ţăcănit,
Dar El din veci e ordonat
Şi punctual vestit.

 

Ca să m-ascund, eu am croit
Cămăşi în vii culori,
Dar, ca şi El, n-am reuşit
Ascunsul printre flori.

 

Credeam că-s bun la căţărat.
Prea bun…, un mare as.
Dar când la ele m-am uitat,
Pe loc, eu m-am retras

 

Chiar şi bazine-am construit
Să ţină-n nesfârşit,
Dar astea cine le-a gândit,
De nu Cel Infinit ?

 

Umbrele-oricât aş inventa
Cu murătura-s rudă,
Dar ele-n apă-oricât ar sta
La piele nu se udă.

 

Mă plimb prin ape, „liniştit”
Uitând că El e tot,
Dar la balena ce-a ieşit
Mai ştiu că-i El „pilot” ?

 

Şi-n nor… dar şi pe apă vreau
Ca timpul să-l omor
Dar ei plutesc, şi-n aer stau;
E meseria lor.

 

Credeam că ştiu a pescui
Oriunde mă găsesc,
Dar peştii care sunt ai Lui
În plasă-i nimeresc.

 

Să prind cu forţă am gândit
Că-s singur priceput
Dar menghina ce-o poartă el
E de la început.

 

M-am străduit să construiesc
Ceva ce taie tot…
Dar dinţii ei si-i folosesc
Aşa cum eu nu pot.

 

Am încercat să ţes frumos
O plasă de hamac.
Dar el o-aşează tacticos
În locuri care-i plac.

 

Să „rod” în piatră, maiestos
M-am chinuit ades,
Dar ploaia Lui, cea cu folos,
Statui frumoase-a dres.

 

Arhitectura e în top,
Mereu îmi fac clădiri,
Da-i El frumos, iar eu miop !
Şi nu-I dau mulţumiri !

 

Şi-am vrut eu premiul cel dintâi
La ceea ce-am făcut …!
De nu-mi stătea la căpătâi
Nici n-aş fi început !

 

Îl voi cinsti prin lucrul meu
Şi munca ce-am depus,
Căci, de-L slăvesc pe Dumnezeu,
Eu voi ajunge sus !

 

© Viorel Dascalu 2009

 

* Notă: versurile se recomandă a fi însoţite de imagini adecvate, câte două la fiecare strofă (prima imagine arată ceva făcut de om iar a doua demonstrează ce a făcut Dumnezeu)

In curand va fi adaugat si materialul tip Power Point cu imaginile adecvate.

nbsp;

/p

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Posted by: Viorel on Category: Poezii

Etichete: , , , , , , , , ,