Lucru manual, divin şi uman *
La un concurs ne-am prezentat
Eu, om, şi … Dumnezeu.
Când lucrul El şi-a arătat
L-am etalat şi eu.
Am încercat s-o „aburesc”
Chiar de la început,
Uitând la ceaţă să privesc
Cu ochi atent, tăcut.
Fântânile le-am construit
Şi m-am fălit pe dat’,
Dar El la asta s-a gândit
Din timp nemăsurat.
Şi poduri mari am proiectat,
Sperând că n-or cădea,
Când El, de mult le-a aşezat
Spre bucuria mea.
Tunele-oriunde am săpat,
Sperând a-L depăşi …
Dar simplu, ca de El creat,
Nici unul nu ieşi.
Să fac de strajă mi-am propus
În turnuri cu crenel
Dar se înalţă mult mai sus
Un turn făcut de El
Vapoare multe au plutit
Pe mări sau pe ocean,
Dar c-ale Lui n-au izbutit.
M-am străduit în van.
Pe cer, să zboare am făcut
Metalul, … cu motor,
Dar El, chiar de la început
M-a întrecut … în zbor.
Să stau, în zbor, cu-n aparat
Mereu mi-am tot dorit,
Dar El colibri a creat;
Şi-i foarte …reuşit.
Cu macaraua m-am fălit
Că nu-i nimic ca ea,
Dar elefantu-i „construit”
Să poată ridica.
Mi-am zis că ştiu ca să aşez
Coloane către cer,
La ce-a făcut, de meditez,
Dispare orice fler.
Când peisaje, am pictat
Pe pânză, în ulei,
Tot de la El m-am inspirat,
„Furându-i” din idei.
De modă tare mai sunt prins
Îmi fac haine de zor,
Iar floarea creşte, cu dichis,
Vorbind de Creator.
Gândeam că-s bun la modelat
Strâmbând la nesfârşit,
Dar El mi-arată ce-a strâmbat
Şi uite ce-a ieşit.
Şi pluşul eu l-am aranjat
Să-i bucur pe copii
Dar Dumnezeu, când a creat
Făcut-a jucării.
Ba chiar lanternă am purtat
Să ştiu că nu-s pierdut,
Dar licuriciul e dotat
Cu led, de la-nceput.
Mi-am construit un aparat
Să pot filma la rând,
Dar ochiul, chiar de El creat,
Ne-ajută orişicând.
Când cu lumina m-am jucat
Şi-am pus-o chiar în cui,
Nici-un apus n-am egalat.
Sunt mult în urma Lui.
Cu timpul, ora mi-am fixat
La ceas cu ţăcănit,
Dar El din veci e ordonat
Şi punctual vestit.
Ca să m-ascund, eu am croit
Cămăşi în vii culori,
Dar, ca şi El, n-am reuşit
Ascunsul printre flori.
Credeam că-s bun la căţărat.
Prea bun…, un mare as.
Dar când la ele m-am uitat,
Pe loc, eu m-am retras
Chiar şi bazine-am construit
Să ţină-n nesfârşit,
Dar astea cine le-a gândit,
De nu Cel Infinit ?
Umbrele-oricât aş inventa
Cu murătura-s rudă,
Dar ele-n apă-oricât ar sta
La piele nu se udă.
Mă plimb prin ape, „liniştit”
Uitând că El e tot,
Dar la balena ce-a ieşit
Mai ştiu că-i El „pilot” ?
Şi-n nor… dar şi pe apă vreau
Ca timpul să-l omor
Dar ei plutesc, şi-n aer stau;
E meseria lor.
Credeam că ştiu a pescui
Oriunde mă găsesc,
Dar peştii care sunt ai Lui
În plasă-i nimeresc.
Să prind cu forţă am gândit
Că-s singur priceput
Dar menghina ce-o poartă el
E de la început.
M-am străduit să construiesc
Ceva ce taie tot…
Dar dinţii ei si-i folosesc
Aşa cum eu nu pot.
Am încercat să ţes frumos
O plasă de hamac.
Dar el o-aşează tacticos
În locuri care-i plac.
Să „rod” în piatră, maiestos
M-am chinuit ades,
Dar ploaia Lui, cea cu folos,
Statui frumoase-a dres.
Arhitectura e în top,
Mereu îmi fac clădiri,
Da-i El frumos, iar eu miop !
Şi nu-I dau mulţumiri !
Şi-am vrut eu premiul cel dintâi
La ceea ce-am făcut …!
De nu-mi stătea la căpătâi
Nici n-aş fi început !
Îl voi cinsti prin lucrul meu
Şi munca ce-am depus,
Căci, de-L slăvesc pe Dumnezeu,
Eu voi ajunge sus !
© Viorel Dascalu 2009
* Notă: versurile se recomandă a fi însoţite de imagini adecvate, câte două la fiecare strofă (prima imagine arată ceva făcut de om iar a doua demonstrează ce a făcut Dumnezeu)
In curand va fi adaugat si materialul tip Power Point cu imaginile adecvate.
nbsp;
/p