Când vine furtuna şi vântul cel rău,
Când am de-nfruntat un război foarte greu,
Când urlă Duşmanul şi vrea ca să pier
Mă plec pe genunchi şi iertare eu cer.
Când drumul e greu şi spinos pe pământ,
Când plouă mereu şi e ceaţă în gând,
Când vreau să mă rog eu acasă m-adun,
Mă plec pe genunchi şi durerea mi-o spun.
Când sunt plin de zel, dar şi lupta e grea,
Când doar neizbânda-i ca parte a mea,
Chiar când vrea Satana să cad pe cărări
Mă plec pe genunchi ca să cer îndurări.
Când trupul mi-e frânt de dureri şi de chin,
Când plâng lăcrimat sau în şoaptă suspin,
Chiar când nu aud ale păcii cântări
Mă plec pe genunchi ca să cer mângâieri.
Când visul ce-l am pare neîmplinit,
Când piedici prea multe pe cale-am găsit
Când vreau ca Isus să îmi dea ajutor
Mă plec pe genunchi, umilit, pe covor.
Când eu am pornit spre Locaşul ceresc
Şi când veşnicia nespus o doresc,
Când vreau să trăiesc permanent cu Isus
Mă plec pe genunchi aşteptându-L de sus.
© Viorel Dascalu 2010