Viorel Dascălu

La rugămintea unor persoane, am decis să ofer câteva sugestii pentru un Sabat cât mai plăcut în familie, în casă, alături de cei dragi. Sugestiile cuprind jocuri uşoare, simple dar atractive, mai ales pentru familiile cu copii.

Jocurile ce urmează pot fi antrenante în orice casă, nu numai acolo unde sunt copii, ci oriunde sunt persoane care se simt încă tinere.

Câteva dintre variantele propuse pot fi jucate chiar şi dacă ar fi doar doi participanţi. Puteţi adăuga reguli, idei şi astfel să adaptaţi aceste activităţi biblice în funcţie de familia din care faceţi parte.

Bucuraţi-vă de ele şi mai ales bucuraţi-vă de Sabatul Domnului!

A: JOCURI BIBLICE FĂRĂ RESURSE:

Jocurile din această categorie sunt foarte uşor de jucat şi nu necesită resurse suplimentare. Ele apelează doar la anumite cunoştinţe biblice pe care le au participanţii.

1. Cuvântul… care spune totul!

Cum se joacă:

Varianta foarte uşoară:

Primul participant, cel care începe jocul spune doar un cuvânt, de exemplu: „MUNTE” Primul care va interveni va oferi o variantă: „Legea dată la SINAI” Al doilea va spune: „Ilie şi preoţii lui Baal pe CARMEL”. Al treilea va adăuga: „Isus pe MUNTELE SCHIMBĂRII LA FAŢĂ”. Şi fiecare, pe rând va încerca să adauge un nou episod la cuvântul propus de conducătorul jocului. Când cineva nu mai ştie nicio situaţie legată de cuvântul dat, iese din joc. Ceilalţi continuă să aducă exemple biblice. Cel care rămâne ultimul în joc devine noul conducător de joc.

Varianta puţin mai grea:

Se joacă la fel, dar se spun doar culori. De exemplu: „ROŞU”. Variante: Poate fi curcubeul, poate fi apa prefăcută în sânge, poate fi Marea Roşie, poate fi frânghia lui Rahav, ş.a.m.d.

2. Mă gândesc la …………. din Biblie care începe cu litera ……….:

Cum se joacă:

Varianta foarte uşoară:

Primul participant, cel care începe jocul spune, de exemplu: „Mă gândesc la o femeie din Biblie care începe cu litera S!” Primul care va interveni va pune o întrebare la care conducătorul va răspunde doar cu „DA” sau cu „NU”. Întrebările puse de jucători vor fi de genul: „Este o femeie din Vechiul Testament?” Răspunsul va fi doar „DA” sau „NU”, fără alte amănunte. Următorul va putea întreba: „Era căsătorită?” Altcineva va întreba: „Avea mulţi copii?” După cât mai multe informaţi, cel care crede că a ghicit va putea întreba: „Este cumva vorba despre SARA?”. Şi fiecare, pe rând, ori va mai adăuga întrebări, ori va încerca să afle dacă numele gândit de el este cel propus de conducătorul jocului. Fiecare are dreptul doar la 3 încercări. Cel care reuşeşte devine noul conducător de joc.

Varianta ceva mai complexă, dar mai plăcută:

Primul participant, cel care începe jocul spune, de exemplu: „Mă gândesc la un bărbat din Biblie care începe cu litera D!” Primul care va interveni va răspunde: „Este cumva vorba despre cel care cânta cu harpa?” Cel care a început jocul va trebui să răspundă astfel la întrebare: „Nu este DAVID!” Apoi va interveni un alt jucător care va spune: „Este cumva cel care a mâncat 10 zile doar zarzavaturi?” Primul participant ar trebui să dea răspunsul: „Nu este DANIEL!” Câştigă jocul cel care a nimerit persoana din Biblie la care s-a gândit primul participant. El va deveni noul conducător de joc. ATENŢIE! Dacă cel care a început jocul nu poate răspunde la una dintre întrebările puse de coparticipanţi, el va pierde şefia jocului.

            Acest joc poate să cuprindă nume de bărbaţi, de femei, de copii, de animale, de ţări sau de forme de relief.

3. Ce mai era pe acolo?

Cum se joacă:

            Varianta foarte uşoară:

Primul participant, cel care începe jocul, de exemplu, spune: „Mă gândesc la o persoană din Biblie care începe cu litera N!” Primul care va interveni va întreba: „Ce mai era pe acolo?” Cel care s-a gândit spune: „Era un palat!” Şi fiecare, pe rând va întreba „Ce mai era pe acolo?” De fiecare dată, conducătorul jocului va mai aduce o nouă informaţie (mai era un chip, mai erau robi, mai era un pat, mai era un cuptor…). Jucătorii vor încerca să afle persoana gândită de conducătorul jocului. Cel care reuşeşte să ghicească şi va spune că era Nebucadneţar devine noul conducător de joc. ATENŢIE! Fiecare jucător are dreptul doar la 3 încercări.

Varianta ceva mai complexă, dar mai plăcută:

Primul participant, cel care începe jocul, de exemplu, spune: „Mă gândesc la o situaţie din Biblie!” Primul care va interveni va întreba: „Ce mai era pe acolo?” Cel care s-a gândit va putea spune: „Erau nişte turme!” Şi fiecare, pe rând, va întreba „Ce mai era pe acolo?” De fiecare dată, conducătorul jocului va mai aduce o nouă informaţie (mai erau nişte cămile, mai erau nişte bani, mai era o groapă, mai era un mijlocitor, mai erau nişte străini…). Jucătorii vor încerca să afle situaţia sau întâmplarea gândită de conducătorul jocului. Cel care reuşeşte să ghicească şi va spune că era întâmplarea când Iosif a fost vândut de fraţii săi devine noul conducător de joc. ATENŢIE! Fiecare jucător are dreptul doar la 3 încercări.

4. FAZAN cu nume din Biblie:

Cum se joacă:

Se stabileşte o ordine în care intervin toţi participanţii. Apoi, primul spune un nume din Biblie. Pe rând, fiecare intervine şi spune un alt nume DOAR CU ULTIMA LITERĂ de la numele dinainte.

De exemplu; ADAM – MANASE – ESTERA – AHAŞVEROŞ – ŞIMEI – ILIE – EUTIH. Să zicem că următorul nu-şi aduce aminte de HAMAN. Pentru că nu ştie, va avea un F de la FAZAN. ATENŢIE! Regula de bază este SĂ NU SE REPETE NICIODATĂ numele spuse mai înainte pe parcursul aceleiaşi runde. Cine are complet cuvântul FAZAN nu mai poate juca.

5. Pe cine l-ai vrea… sau ce ai vrea?

Cum se joacă:

Se stabileşte o ordine în care intervin cei prezenţi. Primul dintre participanţi alege un domeniu (în familie, prieteni, conducători, locuinţă, ţară sau ţinut, animal, aliment, averi, ş.a.m.d.). El va începe prin a spune domeniul şi va da primul startul enunţând un nume, o casă, o ţară, un animal, un aliment sau un obiect din BIBLIE. Apoi va argumenta de ce a ales persoana respectivă. După ce-şi încheie argumentarea (să fie cât mai multe motive), va urma un alt participant. Se păstrează domeniul respectiv până ce toţi participanţii îşi spun opţiunile lor, apoi se trece la un alt domeniu.

REGULA este ca fiecare să se gândească la un alt nume, loc, obiect, situaţie sau idee.

Exemplu 1: Primul concurent spune domeniul: ÎN FAMILIE – FRATE. Apoi spune o persoană din Biblie pe care ar dori-o să-i fie frate: IOSIF. Urmează apoi să ofere toate argumentele pentru care IOSIF ar fide dorit ca frate: să-mi explice visurile, să vină cu daruri de la părinţi, să nu reacţioneze la răutatea mea, să am ce mânca în vreme de foamete, să-mi dea bani când va fi mare…

Exemplu 2: Primul concurent spune domeniul: TARĂ. Apoi spune o ţară din Biblie în care ar dori să locuiască: BABILON. Urmează apoi să ofere toate argumentele pentru care BABILONUL ar fide dorit ca ţară de locuit: să am casă de lux, să mă angajez la curtea regelui, să vizitez grădinile supendate, să pot face afaceri…

6. Am o povestire nouă! (Povestire cu final schimbat)

Cum se joacă:

Un participant alege un personaj sau o întâmplare din Biblie. Începe povestirea exact aşa cum este în Biblie şi continuă până la un punct. Apoi ceilalţi, pe rând, încearcă să-şi imagineze un alt fel de parcurs al întâmplării decât cel relatat în Biblie. Fiecare dintre participanţi ar trebui să ofere o nouă variantă.

Exemplu: „Daniel este corect şi credincios. El are foarte mari şanse să ajungă prim ministru. Din această cauză, este pizmuit de ceilalţi funcţionari de la curtea regelui. Ei merg la împăratul Darius şi linguşind-ul, îi cer să dea un decret.” STOP! Ceilalţi participanţi trebuie să schimbe ACUM firul povestirii: „Regele Darius nu i-a ascultat…” sau „Darius l-a întrebat şi pe Daniel ce părere are…” Şi de aici fiecare duce povestirea până la final.

7. Eu mimez şi tu ghiceşti!

Cum se joacă:

Un participant mimează ceva din Biblie. Poate fi o situaţie, o întâmplare, un caz, un obiect, o persoană, ş.a.m.d. Ceilalţi participanţi trebuie să fie foarte atenţi şi să încerce să afle ce se ascunde în spatele mimei respective.

ATENŢIE! Activitatea se desfăşoară obligatoriu fără niciun cuvânt! Fiecare participant are dreptul la cel mult 3 încercări. Cine ghiceşte ce a fost propus, va trece la mimat.

B: JOCURI BIBLICE CU CÂTEVA RESURSE:

Jocurile din această categorie sunt uşor de jucat şi necesită doar câteva resurse suplimentare. Ele apelează la logică şi la anumite cunoştinţe biblice pe care le au jucătorii.

8. Ghiceşte ce am desenat!

Necesarul de materiale: foi albe şi instrumente de scris (ar fi foarte bune chiar creioane colorate).

Cum se joacă:

Unul dintre jucători ia o foaie de hărtie şi începe să deseneze ceva din Biblie, fără să-l vadă ceillalţi participanţi. Desenează ceva şi apoi se opreşte arătând celorlalţi ce a desenat. Fiecare are voie să facă doar o singură presupunere. Dacă nimeni nu ghiceşte, jucătorul mai desenează încă un element şi apoi arată foaia. Fiecare are din nou dreptul de a spune ceea ce crede. Jocul continuă până când cineva ghiceşte ce este în desen. El va deveni următorul desenator.

9. Acesta este obiectul!

Necesarul de materiale: lucruri de prin casă, foi de hârtie şi instrumente de scris pentru fiecare participant.

Cum se joacă:

Unul dintre participanţi ia în mână un obiect din casă, la alegere. Îl va arăta tuturor şi va cere ca fiecare să scrie pe hârtie cât mai multe dintre situaţiile biblice în care s-a folosit un obiect ca cel din mâna sa (sau cât mai aproape de acel obiect). De exemplu: o bucată de pâine – pâinile de la templu, mana zilnică, turta din vremea lui Ghedeon, turta lui Ilie şi a văduvei, minunea lui Isus, cina cea de taină, ş.a.m.d. Câştigă jocul cel care a scris pe foaia lui cât mai multe situaţii care se potrivesc cu obiectul propus.

10. Scrie tu povestea mai departe!

Necesarul de materiale: foi de hârtie şi instrumente de scris pentru fiecare participant.

Jocul este foarte uşor. Cum se joacă:

Primul participant, cel care începe jocul, scrie un cuvânt pe o foaie (un substantiv). Apoi fiecare participant ia hârtia şi adaugă câte un cuvânt care să continue logic ce a scris cel mai dinainte. Scopul este de a adăuga cât mai mult la propoziția sau la fraza începută fără să se piardă logica mesajului. Cel care a scris ultimul cuvânt de la care nu se mai poate continua, va devine noul conducător de joc. El va începe o nouă propoziţie.

Exemplul 1: Un bărbat – căsătorit – cu două – neveste – surori (ATENŢIE: dacă sunt surori se merge pe firul poveştii lui Iavov) – a slujit – şapte – ani – pentru – cea mai – tânără – şi mai – frumoasă – pe nume – Rahela.

Exemplul 2: Un bărbat – căsătorit – cu două – neveste – (ATENŢIE: dacă nu sunt surori se poate merge pe firul poveştii lui Elcana) – care – nu se – înţelegeau – deloc – între – ele – dar – una – era – mai bună – la suflet…

ATENŢIE! Nimeni nu trebuie să încurce curgerea jocului (prin scrierea intenţionată de cuvinte care ar bloca sau care nu au sens)

Acestea sunt câteva idei. Sunt convins că ele sunt perfectibile.

Iată şi un paragraf care îmi pare a fi foarte practic:

„În loc să-i alunge pe copii de lângă ea, ca să nu o mai deranjeze cu gălăgia și măruntele lor cereri, mama trebuie să organizeze jocuri sau activități ușoare, care să solicite mâinile și mintea lor. Pătrunzând în sufletul lor și organizându-le distracția și ocupațiile, mama va câștiga încrederea copiilor ei, putând astfel mult mai eficient să le corecteze obiceiurile rele sau să le împiedice manifestările egoiste sau necontrolate. Un cuvânt de atenționare sau dojenire, spus la vremea lui, este de mare valoare. Printr-o dragoste răbdătoare și vigilentă, ea poate îndrepta mintea copiilor în direcția cea bună, cultivând în ei frumoase și atrăgătoare trăsături de caracter.” (E. G. White – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pag. 115)