Predică de Sabat – 16 mai 2020

Într-o anumită măsură suntem mai liberi! Dar suntem liberi cu adevărat? Faptul că s-a schimbat ceva în legislaţie, ne-a scăpat de îngrădiri? Ne-au scăpat noile reglementări de pandemia provocată de coronavirus?

Imnul creştin propus pentru deschidere: 382 – „Eu am nevoie-n orice zi”

Predica din acest Sabat are drept titlu două întrebări:

„Cum îţi sunt prietenii? Cum eşti tu ca prieten?”

Prietenia este la baza unei societăţi sănătoase. Relaţia aceasta de apropiere mai specială ne face să trăim mai în siguranţă, să ne simţim mai utili, să ne bucurăm de încredere şi de părtăşie.

Dar ce este un prieten?

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. (DEX)

Ce este prietenia?

PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. (DEX)

GÂNDUL CENTRAL AL PREDICII:

Pretindem să fim iubiţi. Aşteptăm prietenie. Dorim socializare. Vrem să fim băgaţi în seamă… nimic rău până aici. Dar ce oferim noi?

Nu cumva stăm cu mâna întinsă aşteptând ca alţii să ne dea, în timp ce noi nu oferim nimic?

PRETEXTUL PREDICII:

Vorbim des despre prieteni – cel puţin aşa îi numim convenţional. Avem prieteni reali şi avem prieteni virtuali (majoritatea celor din reţelele de socializare). Avem prieteni pe care îi iubim cu adevărat (pentru care am face orice) şi avem prieteni de conjunctură.

Care sunt, însă, adevăratele repere în prietenie?

Biblia vorbeşte despre prieteni şi prietenie. Sunt multe lecţii practice şi utile pe care le putem transfera în relaţiile noastre.

Iov 6:14  „Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.”

Proverbe 12:26  „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire.”

Proverbe 17:9  „Cine acopere o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.”

Proverbe 19:4  „Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui.”

Proverbe 19:6  „Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri.”

Proverbe 22:11  „Cine iubeşte curăţia inimii, şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul.”

Proverbe 27:10  „Nu părăsi pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău, dar nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău: mai bine un vecin aproape decât un frate departe.”

Ioan 15:13  „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.”

Versetele cheie:

Proverbe 17:17  Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate.”

Proverbe 18:24  „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.”

Un prieten poate fi ca un frate sau mai mult decât un frate.

Conform analizei pertinente a sociologilor şi a psihologilor, numărul restrâns de prieteni foarte apropiaţi este de trei. Eu am astfel de prieteni pe care aş putea să-i sun la orice oră din zi şi din noapte. Unii sunt pastori cu care împărtășim chestiuni din munca de zi cu zi. Unul dintre ei este puţin mai aproape decât ceilalţi. Afirmaţia pe care ne-o spunem de multe ori este: „Ce m-aş face eu fără tine?”. Am şi prieteni laici, foarte buni, la care nu aş renunţa pentru nimic în lume.

Există situaţii în care prietenii te pot înşela. Cred că fiecare dintre noi am trecut prin astfel de conjuncturi.

Prietenii pot fi de mai multe feluri:

  1. Prieteni buni – cei care te ajută să creşti.
  2. Prieteni răi – prietenii din interes, care te fac să scazi din toate punctele de vedere:
    • Prietenul parazit – sau prietenul sugativă, îşi urmăreşte doar propriile avantaje.
    • Prietenul de ocazie – (tot parazit) are un interes punctual, este lângă tine doar pentru o zi sau pentru câteva ore.
    • Prietenul serviabil – face orice îi spui, ca să rămâi cu el, să nu fie singur. Este cel care acceptă exploatarea doar pentru ca să te mulţumească.
    • Prietenul ipocrit – pe faţă este cu tine, în spate te vorbeşte de rău, te trădează uşor.
    • Prietenul hoţ – este cel care, fără să-ţi dai seama, îţi ia tot (fizic, sentimental şi intelectual). Este cel mai mare profitor ascuns.

Prietenia are nişte reguli simple, dar pline de însemnătate:

  • Sinceritate – niciodată să nu-ţi minţi prietenii, chiar cu riscul de a-i pierde;
  • Onestitate – să nu fii prieten doar pentru ca să profiţi de avantajele relaţiei;
  • Confidențialitate – să fii cinstit şi să fii om de încredere, să nu „vinzi” secretele;
  • Deschidere – să investeşti în comunicare deschisă, completă;
  • Implicare reciprocă – să nu aştepţi de la celălalt dacă tu nu faci nimic;
  • Altruism – să oferi, să investeşti şi să renunţi la egoismul atât de generalizat;
  • Împreună simţire – să simţi cu celălalt, să empatizezi alături de el;
  • Disponibilitate – să fii gata la orice oră (din zi sau din noapte) să ajuţi, să intervii;
  • Sacrificiu de sine – să te oferi pe tine însuţi, să renunţi la tine pentru celălalt;
  • Înţelepciune în sfătuire – să ai de la cine să înveţi şi să fii gata să sfătuieşti şi tu;
  • Vulnerabilitate – să accepți posibilitatea de a fi trădat, fără să devii demoralizat;
  • Prudenţă – chiar dacă pare a fi o contradicţie cu deschiderea totală. (Atenţie la textul următor: Mica 7:5 – Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! – şi prietenia trebuie să aibă limite.)

Cele mai multe dinte relaţiile de prietenie au suferit, sau chiar au încetat, atunci când au apărut mustrările sau reproşurile. În general, atunci când suntem atenţionaţi, corectaţi sau mustraţi, imediat ne simţim lezaţi. În consecinţă, relaţia va trece prin criză.

Totuşi, o prietenie sănătoasă ar trebui să „beneficieze” şi de mustrări:

Proverbe 27:5  „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă.”

Proverbe 27:6  „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.”

Sfătuirea are un rol cheie în sudarea relaţiei de prietenie. Aceasta înseamnă comunicare şi analiză înainte de a lua decizii.

Proverbe 27:9  „Cum înveseleşte untdelemnul şi tămâia inima, aşa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.”

Paragrafe inspirate:

„Omul ca ființă socială — Nici una dintre ființele pe care Dumnezeu le-a adus la existență pe pământ nu putea egala omul. “Și Dumnezeu a zis: ‘Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit’”. (Geneza 2, 18.) Omul nu a fost creat pentru a trăi în singurătate; el trebuia să fie o ființă socială. Oricât de minunate ar fi fost priveliștile Edenului și oricât de plăcută ar fi fost șederea în această grădină, acestea nu ar fi reușit să-l facă fericit cu adevărat, dacă ar fi fost lipsit de tovărășie. Nici chiar compania îngerilor nu ar fi putut satisface dorința sa după împreună simțire și prietenie. Pe atunci, încă nu exista nici o altă ființă de aceeași natură cu el, care să-l iubească și pe care să o poată iubi. — Patriarchs and Prophets, 46 (1890).” (E. G. White – Minte, Caracter şi Personalitate, pag. 161)

Înainte de a cere, oferă!

„În prietenia ta cu alții, așează-te în locul lor. Pătrunde în simțămintele lor, în greutățile lor, în dezamăgirile lor, în bucuriile și întristările lor. Identifică-te cu ei, apoi poartă-te cu ei așa cum ai dori să se poarte ei cu tine, dacă ar fi să schimbi locul cu ei. Aceasta este adevărata regulă de sinceritate. Este o altă expresie a Legii.  “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22, 39.) Și acesta este și miezul învățăturii profeților. Este principiul cerului și va fi împlinit în toți cei ce sunt pregătiți pentru societatea lui sfântă.” (E. G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 134)

„Mulți tânjesc după amabilitate — Mulți tânjesc cu dor după afecțiune, prietenie…. Trebuie să nu fim egoiști, ci să căutăm mereu ocazii, chiar în lucrurile mici, de a ne arăta mulțumirea pentru bunăvoința pe care ne-au arătat-o alții și să căutăm ocazii de a înveseli pe alții, de a-i însenina și de a le ușura durerile și poverile prin fapte de bunătate și amabilitate și mici fapte de iubire. Aceste atenții care, începând din familia noastră, se extind în afara cercului familiei vor contribui la fericirea vieții noastre, iar neglijarea acestor lucruri mici vor aduce amărăciune și durere în viața noastră.” (E. G. White – Căminul adventist, pag. 428)

„Orice prietenie pe care ne-o facem, oricât de restrânsă ar fi, exercită o anumită influență asupra noastră, iar măsura în care cedăm acelei influențe va fi determinată de gradul de apropiere, de consecvența relației și de dragostea și felul în care îl venerăm pe cel cu care ne asociem.” (E. G. White – Căminul adventist, pag. 459)

Tot cerul este interesat de discuția care are loc între unul căruia i s-a făcut  rău și unul care a greșit. Când cel greșit acceptă mustrarea care i se aduce cu dragostea lui Hristos și își recunoaște greșeala, cerând iertare de la Dumnezeu și de la fratele lui, strălucirea cerului va umple inima lui. Cearta ia sfârșit; prietenia și încrederea sunt restabilite. Uleiul dragostei îndepărtează suferința produsă de răul făcut. Spiritul lui Dumnezeu leagă inimă cu inimă, iar în ceruri răsună cântări de bucurie datorită unirii care s-a legat.” (E. G. White – Sfaturi pentru biserică, pag. 256)

„Hristos nu a refuzat să se apropie de alții prin legături de prietenie. Când a fost invitat la masă de farisei sau vameși, El a primit invitația lor. În asemenea ocazii, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit era o mireasmă de viață spre viață pentru ascultătorii Săi, deoarece El făcea din ora prânzului o ocazie pentru a da multe învățături prețioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a învățat astfel pe ucenicii Săi cum să se poarte când sunt în compania acelora care nu sunt religioși, ca și a acelora care sunt. Prin propriul Său exemplu, El i-a învățat că, atunci când iau parte la vreo adunare publică, conversația lor nu trebuie să aibă același caracter ca aceea care, de obicei, este îngăduită la asemenea ocazii.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 173)

Isus a avut prieteni foarte apropiaţi. Nu este păcat să ai prieteni.

„În casa lui Lazăr, Isus găsise de multe ori odihnă. Mântuitorul nu avea o casă proprie; El depindea de ospitalitatea prietenilor și ucenicilor Săi și adesea, când era obosit, însetat după o părtășie omenească sinceră, El găsea adăpost în familia aceasta pașnică, departe de bănuielile și invidia fariseilor mânioși. Aici găsea o primire sinceră și o prietenie curată și sfântă. Aici putea să vorbească simplu și liber, știind că vorbele Lui erau înțelese și păstrate ca o comoară.” (E. G. White – Hristos Lumina Lumii, pag. 524)

„Ar trebui să te debarasezi cât mai curând posibil de formalismul tău rece ca gheața. Ai nevoie să cultivi simțăminte de gingășie și prietenie în viața de fiecare zi. Ar trebui să dai pe față o deferență adevărată și politețe creștină. Inima care Îl iubește cu adevărat pe Isus îi iubește și pe aceia pentru care a murit El. Tot atât de consecvent ca acul busolei care caută nordul va căuta și adevăratul urmaș al lui Hristos, într-un spirit de muncă susținută, să salveze sufletele pentru care Hristos și-a dat viața. Lucrarea pentru salvarea păcătoșilor va menține iubirea lui Hristos caldă în inimă și va conferi acelei iubiri o creștere potrivită. Fără o cunoaștere corectă a voinței divine nu va exista o dezvoltare armonioasă a caracterului creștin.”  (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 466)

COMENTARII:

Vrei să ai prieteni buni? Sigur vei spune că da! Dar, vrei să fii tu prietenul cel mai bun? Ce vrei să oferi tu în prietenie?

Iată câteva secrete pentru ca să fii cel mai bun prieten:

  • Alege cu grijă anturajul sau prietenii!
  • Nu cere de la altul ceea ce tu nu faci!
  • Fii prietenos şi sociabil cu ceilalţi!
  • Ascultă-i pe cei din jur cu dragoste!
  • Nu te da mare şi fugi de egoism!
  • Nu sta retras şi nu te izola de ceilalţi!
  • Nu-i critica pe cunoscuţi, chiar dacă ai dreptate!
  • Învaţă să iubeşti necondiţionat!
  • Acceptă-ţi prietenul aşa cum este!
  • Fii consecvent şi corect!
  • Fii politicos şi respectuos!
  • Învaţă să ierţi şi să uiţi!
  • Investeşte timp în prietenie!

Nu uita regula de aur:

Matei 7:12 „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea și Prorocii.”

În prietenie se întâmplă ceva special:

„Ești iubit nu pentru ceea ce ești tu, ci pentru ceea ce vede şi crede prietenul tău în tine. Tu, omul, ești sacrificat întotdeauna. Ești iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poți da, ceea ce poți justifica, verifica, contrazice sau afirma în sentimentele prietenului. Şi nu te poți plânge, pentru că şi tu faci la fel; toata lumea face la fel.” (Mircea Eliade)

Cea mai sigură prietenie este cea cu Dumnezeu. Niciodată nu vei rămâne dezamăgit.

Psalmi 25:14 „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură.”

„Când privește la Hristos, omul nu poate decât să-L admire și să fie atras din ce în ce mai mult de El, fiind din ce în ce mai fascinat și din ce în ce mai doritor să fie asemenea lui Isus, până când asimilează chipul Său și ajunge să aibă gândul lui Hristos. El umblă cu Dumnezeu ca Enoh. Mintea lui este plină de gândurile lui Isus. Hristos este Prietenul lui cel mai bun.” (E. G. White – Solii alese, vol. 3, pag. 90)

Ioan 15:14-15  „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.”

APEL:

Ia-ţi timp, măcar câteva minute, analizează viaţa ta şi dă o notă corectă pentru calitatea prieteniei pe care o oferi tu. Fă abstracţie de ceea ce îţi dau alţii, gândeşte-te doar la ceea ce faci tu în relaţia cu prietenii tăi. Dacă nu-ţi reproşezi absolut nimic, nu înseamnă că eşti perfect, ci că ai aplicat principii de evaluare egoiste.

Dacă ai sta faţă în faţă cu Dumnezeu, ce justificări ai oferi pentru scăpările şi greşelile tale? Ar sta ele în picioare?

A venit timpul să oferi în prietenie chiar mai mult decât oferă un frate. Sigur vei fi răsplătit din belşug.

Să ne ajute Dumnezeu să demonstrăm cea mai bună formă de prietenie cu El şi cu cei pe care ni i-am ales ca prieteni!

AMIN!

Imnul creştin propus pentru încheiere: 566 – „Ce plăcut e şi frumos!”

Cu inimă sinceră, pastor Viorel Dascălu.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.