„Tu cercetezi pământul și-i dai belșug, îl umpli de bogății și de râuri dumnezeiești pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia și-i binecuvântezi răsadul.” (Psalmi 65:9-10)
Dorul de natură îşi spune cuvântul. Îmi plac munții, mă simt bine unde sunt ape şi prefer zona de deal. Pe toate acestea le privesc doar din perspectiva unui Creator Inteligent şi Atotputernic. Sunt făcute de El şi sunt dovada dragostei Sale nemărginite.
„Lumea materială se află sub controlul lui Dumnezeu. Natura ascultă de legile puse ei. Totul vorbește și acționează după voința lui Dumnezeu. Norii și lumina soarelui, roua și ploaia, vântul și furtuna, toate sunt supravegheate de Dumnezeu și, implicit, se supun în ascultare la porunca Sa. Ascultării de Legea lui Dumnezeu se datorează faptul că firul de grâu răzbate prin pământ “întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic”. Marcu 4, 28. Toate acestea Dumnezeu le face să crească la timpul lor, pentru că ele nu se pot împotrivi lucrării Lui. Și atunci cum poate oare omul, făcut după chipul lui Dumnezeu și înzestrat cu rațiune și grai, să fie singurul care să nu prețuiască darurile Sale și să fie neascultător de voia Sa? Oare numai ființele raționale să aducă confuzie în lumea noastră?” (E. G. White – Parabolele Domnului Hristos, pag. 81)
Natura ascultă de Creator, animalele sunt supuse Celui ce le-a făcut. Doar omul vrea să fie independent. El se crede stăpân peste toate şi nu acceptă guvernarea divină. Uneori criza îl ajută pe om să revină cu picioarele pe pământ.
Acum este timpul să recunoaștem încă o dată că Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor. Să-I mulţumim pentru binecuvâtările primite prin intermediul naturii şi să-L rugăm să ne ajute în acceptarea necondiţionată a planurilor Sale! Amin!