Ziua 54 – Devotament față de familie (soţ, soţie)

Nevestelor, fiţi supuse bărbaților voștri ca Domnului… Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea… Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept… Şi voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea şi învățătura Domnului. (Efeseni 5:22,25; 6:1,4)

”Cauza neînțelegerilor și a discordiei din familii și din biserică este despărțirea de Hristos. A fi aproape de Hristos înseamnă a fi aproape unul de altul. Secretul adevăratei unități în biserică și familie nu este diplomația, administrarea sau efortul supraomenesc de a învinge greutățile — deși acestea trebuie făcute — ci unirea cu Hristos.” (E. G. White – Căminul adventist,  pag. 17?9

Întrebări de meditat:

  • Soțul/soția și familia sunt oamenii din viața ta față de care ai o datorie solemnă: să-i iubești, să-i sprijini și să îi înveți cum să devină ucenici într-o relație plină de iubire și bucurie cu Isus.
  • Te vei angaja astăzi să extinzi soțului/soției tale același har, iertare și iubire pe care Isus le-a arătat față de tine?
  • Este dorința ta să fii un lider spiritual pentru casa ta?
  • Roagă-te astăzi lui Isus pentru o umblare și o unire mai profundă cu El, astfel încât să poți fi o mai bună reflectare a Lui către soțul/soția și familia ta.

Motive de rugăciune – Marți, 19 mai 2020

MOTIVE DE LAUDĂ:

  • Prosper O.: „Da! Indiferent de COVID-19, voi cânta în continuare laude Domnului Cel Preaînalt. ”
  • Jon W.: „Această criză mi-a oferit o dorință reînnoită de a avea o umblare și mai strânsă cu Hristos!”

CERERI:

  • Roagă-te pentru soț/soție, părinți, copii, frați și familia extinsă. Roagă-te să Îl cunoască pe Domnul Isus Hristos. Roagă-te să fii un soț, părinte, frate/soră și fiu/fiică așa cum dorește Hristos să fii.
  • Rugați-vă pentru „Ziua de rugăciune a căsătoriei și a familiei” din 6 iunie, organizată de Conferința Generală, Departamentul Viața de familie (family.adventist.org).
  • Rugați-vă pentru cei necăsătoriți care se simt foarte singuri în această perioadă. Rugați-vă ca ei să vadă binecuvântările celibatului, în ceea ce privește slujirea lui Dumnezeu. Rugați-vă ca, dacă este voia lui Dumnezeu să-și  găsească soți evlavioși.

Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro

Traducere: Adina Păltineanu

Puteţi adăuga motivele dumneavoastră de rugăciune pe grupul: „Buzunarul cu Rugăciuni”

Materiale pentru studiu suplimentar:

„Deși pot apărea greutăți, situații încurcate și descurajări, nici soțul și nici soția să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greșeală sau o dezamăgire. Fiți hotărâți să faceți tot ce vă stă în putință pentru celălalt. Continuați cu cele dintâi atenții. Pe orice cale, încurajați-vă unul pe celălalt în luptele vieții. Căutați să sporiți fericirea celuilalt. Atunci căsătoria, în loc să fie sfârșitul iubirii, este doar începutul ei. Căldura adevăratei prietenii, dragostea care leagă inimă cu inimă este o pregustare a bucuriilor cerului.

Toți ar trebui să cultive răbdarea, dând dovadă în mod practic de răbdare. Prin bunătate și răbdare, adevărata iubire este păstrată caldă în inimă și vor fi dezvoltate acele calități pe care cerul le aprobă.

Vrăjmașul încearcă să înstrăineze — Satana este întotdeauna gata să tragă foloase atunci când se ivesc situații dificile și, speculând trăsăturile de caracter ereditare, discutabile, el încearcă să-i înstrăineze pe cei care s-au unit prin legământ solemn înaintea lui Dumnezeu. Prin acest legământ, ei au promis să fie una, soția fiind de acord să-și iubească și să se supună soțului, iar soțul făgăduind că își va iubi și ocroti soția. Dacă se dă pe față ascultare de legea lui Dumnezeu, demonul certurilor nu va avea acces în familie, nu vor exista interese diferite și nu va produce înstrăinarea celor doi.

Sfat pentru un cuplu cu o voință puternică — Nici soțul și nici soția nu trebuie să genereze discuții în legătură cu cine conduce. Domnul a hotărât principiul care trebuie să fie călăuză în această privință. Soțul trebuie să-și iubească soția, așa cum Își iubește Hristos biserica. Iar soția să-și respecte și să-și iubească soțul. Amândoi să cultive un spirit de bunătate, fiind hotărâți ca nici odată să nu se jignească sau rănească unul pe celălalt.

Nu încerca să-l silești pe celălalt să facă așa cum vrei tu. Nu poți face acest lucru și încă să te mai bucuri de dragostea celuilalt. Manifestările încăpățânate, îndărătnice, distrug pacea și fericirea căminului. Nu îngăduiți cearta între voi. Dacă faceți acest lucru, atunci amândoi veți fi nefericiți. Dovediți bunătate în vorbire și blândețe în fapte, renunțând la propriile dorințe. Vegheați asupra cuvintelor pe care le rostiți, căci au o puternică influență spre bine sau spre rău. Nu îngăduiți asprime în tonul cu care vorbiți. Aduceți în viața voastră unită mireasma asemănării cu Hristos. 8

Exprimați-vă iubirea în cuvinte și fapte — Sunt mulți care socotesc că exprimarea iubirii constituie o dovadă de slăbiciune și ei mențin o rezervă care îi respinge pe ceilalți. Acest spirit stăvilește desfășurarea normală a atașamentului. Dacă impulsurile prietenoase, generoase, sunt respinse, acestea se veștejesc, iar inima se înstrăinează, devine rece. Trebuie să ne ferim să facem această greșeală. Iubirea nu poate exista mult timp fără a fi exprimată. Nu lăsa ca inima aceluia de care ești legat să flămânzească după bunătate și simpatie.

Fiecare să ofere dragoste, nu să o pretindă. Cultivați tot ceea ce aveți mai nobil și fiți gata să recunoașteți calitățile celuilalt. Conștiința că ești apreciat constituie un stimul și o satisfacție deosebită. Împreuna simțire și respectul încurajează lupta spre desăvârșire și însăși iubirea crește când este stimulată spre țeluri nobile.

Motivul pentru care există atât de mulți bărbați și femei fără inimă în lumea noastră este faptul că adevărata iubire a fost desconsiderată, socotită slăbiciune, și a fost descurajată și reprimată. Tot ce era mai bun în firea persoanelor din această categorie a fost pervertit și chircit în copilărie; și, fără intervenția razelor divine care să topească răceala și egoismul lor, fericirea acestor persoane este înmormântată pentru totdeauna. Dacă dorim să avem inimi iubitoare, așa cum a avut Domnul Isus când a fost pe pământ, și acea împreună simțire sfințită, așa cum au îngerii pentru muritorii păcătoși, atunci trebuie să cultivăm în copilărie sentimentele de milă, înțelegere, simpatie, iar aceasta nu înseamnă altceva decât a fi sinceri, deschiși. Numai atunci vom fi oameni distinși, nobili, călăuziți de principii divine.

În căminul nostru sunt aduse prea multe griji și poveri și se nutrește prea puțin din ceea ce constituie simplitate naturală, pace și fericire. Trebuie să existe mai puțină grijă pentru ceea ce va zice lumea și să se acorde mai multă atenție membrilor cercului familiei. Ar trebui să fie mai puțină dorință de etalare și preocupare pentru eticheta lumii și mai multă sensibilitate, delicatețe și curtenie creștină, iubitoare, între membrii familiei. Mulți trebuie să învețe cum să facă din cămin un loc atractiv al bucuriei. O inimă mulțumită și o privire caldă este mai de preț decât bogăția și luxul, iar a fi mulțumit cu lucruri simple va face căminul fericit, dacă dragostea este acolo.” (E. G. White – Căminul adventist, pag. 106)

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.