Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!
„Ferice de cei flămânzi şi însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!” – Matei 5:6
”Neprihănirea este sfințenie, asemănare cu Dumnezeu, și „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4, 16.) Neprihănirea este conformarea față de Legea lui Dumnezeu, pentru că «toate poruncile Tale sunt drepte» (Psalmii 119, 172) și «dragostea este deci împlinirea Legii». (Romani 13:10.) Neprihănirea înseamnă dragoste, iar dragostea este lumina și viața lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este întrupată în Hristos. Noi primim neprihănirea, primindu-L pe El.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 18
Întrebări de meditat:
Îți este foame și sete de neprihănirea lui Hristos?
Viața Lui desăvârșită de dragoste neegoistă și moartea Sa în locul tău îți oferă un dar îndoit de har care îndreptățește:
1.) Neprihănirea atribuită care este făgăduința că ești acoperit de viața Sa desăvârșită prin credința în acea făgăduință.
2.) Neprihănirea împărtășită, care este făgăduința că El te va transforma dintr-o ființă egoistă, într-o ființă care reflectă iubirea neegoistă a Domnului Isus, prin credința vie în această făgăduință.
Acest dublu dar te va împlini; te va satisface cu adevărat; te va mântui! De ce să nu-l accepți astăzi și să începi să trăiești o viață fericită și plină de Isus în conștientizarea acestei realități uimitoare a iubirii răscumpărătoare a lui Dumnezeu?
Motive de rugăciune – Marţi, 26 mai 2020
MOTIVE DE LAUDĂ:
- Jane D.: „Dumnezeu a vindecat pe bolnavii pentru care m-am rugat. De asemenea, a atins în mod uimitor inimile celor din familia mea.”
- Marcia N.: „Fiica mea a fost mulți ani dependentă de droguri, a fost om al străzii și a mers chiar și la închisoare. Grupa noastră de rugăciune a început să se roage pentru ea și, ca urmare, acum se află într-o instituție în care primește ajutor, sănătatea ei se îmbunătățește, are un interes reînnoit pentru Dumnezeu și citește cărți din Spiritul Profetic. Ea spune că Dumnezeu a ajutat-o. Îl laud pe Dumnezeu pentru dragostea Lui pentru noi și pentru că ne-a ajutat în acești ani cumpliți. După noaptea în care plângem, dimineața vine BUCURIA!”
CERERI:
- Rugați-vă să fiți acoperiți și plini de îndreptățirea Domnului Hristos.
- Rugați-vă ca Dumnezeu să intervină în focarul de meningită cerebrospinală din regiunea de sus din vestul Ghanei. Acest focar a ucis deja mulți oameni din acea regiune.
- Rugați-vă pentru bisericile care au devenit inactive de la izbucnirea Covid-19. Rugați-vă ca pastorii, conducătorii bisericii și membrii să știe cum să țină legătura cel mai bine în această perioadă. Rugați-vă să punem din nou accentul pe importanța rugăciunii.
- Rugați-vă pentru membrii din Myanmar, care folosesc internetul pentru a răspândi Evanghelia în această perioadă de criză.
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Puteţi adăuga motivele dumneavoastră de rugăciune pe grupul: „Buzunarul cu Rugăciuni”
Materiale pentru studiu suplimentar:
„Aceia care dau pe față spiritul blând și smerit al lui Hristos sunt priviți cu duioșie de Dumnezeu. Poate că lumea îi privește cu dispreț, dar în ochii Lui ei sunt de mare valoare. Nu numai cei înțelepți, cei mari, cei bogați vor câștiga dreptul de a pătrunde în curțile cerești; nu numai lucrătorul activ, plin de zel, care muncește neîncetat. Nu! Cel sărac în duh, care flămânzește după prezența lăuntrică a lui Hristos, cel smerit cu inima, pentru care ambiția cea mai înaltă este să facă voia lui Dumnezeu, și aceștia vor câștiga o intrare îmbelșugată. Ei vor face parte din numărul celor care și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. “Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde spre ei cortul Lui.” (Apocalipsa 7, 15.)
“Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire.” Simțământul de nevrednicie va face inima să flămânzească și să înseteze după neprihănire și dorința aceasta nu va fi dezamăgită. Aceia care Îi fac loc lui Isus în inima lor Îi vor simți iubirea. Toți aceia care doresc să ajungă la un caracter asemănător cu al lui Dumnezeu vor fi satisfăcuți. Niciodată Duhul Sfânt nu lasă neajutorat pe cel care-L caută pe Isus. El ia din lucrurile lui Hristos și i le descoperă. Dacă ochiul este ațintit asupra lui Hristos, lucrarea Duhului nu încetează până când sufletul nu ajunge să aibă chipul Lui. Elementul curat al iubirii va face sufletul să crească, dându-i destoinicia să ajungă la ținte mai înalte și să aibă cunoștințe mai mari în lucrurile cerești, așa încât el nu va rămâne neîmplinit. “Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați.” (E. G. White – Hristos lumina Lumii, pag. 302)
„Mintea trebuie educată și disciplinată să iubească curăția. Iubirea trebuie să fie încurajată pentru lucruri spirituale; da, trebuie să fie încurajată, dacă vrei să crești în harul și cunoștința adevărului. Dorințele de bunătate și sfințire sunt în stare bună, în măsura în care sunt active, dar dacă se opresc aici, nu mai folosesc la nimic. Planurile bune sunt binevenite, dar se vor dovedi de nici un folos, dacă nu sunt hotărât aduse la îndeplinire. Mulți vor fi pierduți, în timp ce speră și doresc să fie creștini, dar nu fac nici un efort serios, de aceea vor fi cântăriți în balanță și găsiți ușori. Voința trebuie exersată în direcția cea bună. Eu vreau să fiu un creștin sincer. Vreau să cunosc lungimea și lățimea, înălțimea și adâncimea iubirii desăvârșite. Ascultă la cuvintele lui Isus: “Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați.” (Matei 5, 6.) Hristos a făcut provizii bogate spre a satisface sufletul care flămânzește și însetează după dreptate.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 265)
“Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!” după cum corpul simte necesitatea de hrană vremelnică pentru a înlocui puterile consumate, și pentru întreținerea tăriei corporale, tot astfel trebuie să dorească sufletul după acea hrană spirituală, care înmulțește acea putere morală și satisface dorința sufletului și a inimii. După cum corpul primește neîncetat acea hrană, care întreține viața și puterea, tot astfel și sufletul trebuie să dorească neîncetat după acea hrană cerească, care împrumută omului mușchi și nervi spirituali. După cum călătorul în pustie cercetează cu zel după un izvor, și după ce l-a găsit își potolește setea sa arzătoare cu apa sa răcoritoare și cristalină, tot așa trebuie să înseteze și creștinul și să caute după apa cea curată a vieții, al cărei izvor este Hristos. Acolo sufletul poate fi satisfăcut, acolo agitația furioasă, provocată de lupta vieții zilnice, se calmează, iar spiritul va găsi o înviorare continuă. Dar majoritatea ascultătorilor lui Hristos nu înseta decât după avantaje și onoruri lumești. Mai cu seamă fariseii, a căror înălțare de sine le îngrădea calea, și-i împiedica să tindă după o desăvârșire mai mare, decât aceea după care ei năzuiseră mai înainte, căci după propria lor părere ei credeau că ar fi ajuns punctul culminant al dreptății desăvârșite. Totuși printre ascultători erau mulți, care ascultau cu mulțumire învățăturile lui Isus, și căutau din acel timp să-și pună viața în armonie cu învățăturile Sale.” (E. G. White – Viaţa lui Isus, pag. 173)