Naşterea lui Isus

În ţara plină de evrei S-a ordonat ca toţi la rând Să spună totul despre ei… C-aşa e la recensământ.

Creaţiunea

La început e Dumnezeu… Din El apar cele create, Făcute prin Cuvântul Său Şi foarte bine aşezate.

Daniel şi leii

La curte se-adună spionii Cu planuri, ba chiar şi o lege Ce-ordonă acum naţiunii: „O lună te-nchini doar la rege!”

Ilie şi Ahab

E-nchis robinetul din ceruri, nu plouă Şi trei ani la rând n-a fost pic de rouă Iar Domnul îi spune acum lui Ilie Să meargă la rege, căci are solie.

Ilie

Un om, la palat, cere iute intrare; Nu stă pe la poartă… nu-i timp de-aşteptare; El are de spus de la Domnul solie Căci este profet. Se numeşte Ilie.

Absalom

Se naşte-n capitală un prinţ, un fiu de rege Al treilea-n rând la număr, ce chipul tot şi-l drege. E Absalom cel falnic, cu mama… din străine Luată chiar de David spre rău, şi nu spre bine.

Samson şi Dalila

(continuare la poezia Samson):   În valea Sorec el găseşte-o păgână Ce n-are de gând să-l iubească vreodată Primeşte parale şi-l vinde pe dată; Spunând că-l iubeşte îl leagă de mână.

Samson

La Ţorea-ntr-o casă se-aude o veste De sus e trimisă şi-i mult aşteptată: Se naşte un fiu; Manoah va fi tată Dar el nu o crede; îi pare-o poveste.

Copilul Samuel

Un tată creştin îşi împarte iubirea La două neveste… le vrea fericirea. Şi una-i Penina. Ea-i plină de ură, Pe Ana cea sfântă, o-nţeapă, o-njură.

Acan

Poruncă de la Domnul primeşte tot poporul: „De vrea să fie-n luptă doar el biruitorul… Deloc să nu-şi poftească în faptă sau privire Vreun lucru ce e pradă, sortit spre nimicire.”

Copilul Moise

Născut într-o vreme cu legi de robie, Iubit şi de mamă dar şi de Marie, E pus într-un coş ca să-l poarte pe ape Şi viaţa prea crudă de răi să i-o scape.

Isaac

„Copile, te scoală!”… un tată vorbeşte Cu glasu-i şoptit lângă pat ce-odihneşte Pe fiul cel singur. Iar tata-l iubeşte Şi vrea ca să-l vadă că mare va creşte.

Biblia

Din cărţi alăturate O Carte se adună; Mănunchi de-nvăţăminte Cusute împreună.

Zece fecioare

S-aştepţi, e greu, te prinde somnul, Când parcă nu mai vine Domnul Obositoare-i nelucrarea Şi grea de tot e aşteptarea!

Laodicea

Şi-acum fiţi atenţi!… Laodicea este Biserica-şaptea. Ea sfaturi primeşte. Vorbeşte Amin…, Martor Sfânt al Măririi Ce e Adevăr şi-nceputul zidirii:

Filadelfia

La cea ce acum Filadelfia-i numită Urmează solia a şasea…’I rostită De Cel ce e Sfânt, Adevăr, Cel ce-ncuie… Şi nimeni nu poate, deloc, să descuie.

Sardes

Solia a cincia spre Sardes porneşte Rostită de Cel ce-n Biserici vorbeşte. El are şi Duhuri; lucrează prin ele, În număr de şapte… exact cât şi stele.

Tiatira

Şi-acum Tiatira primeşte solie Din partea Acelui cu ochii făclie. El grabnic doreşte să fie trimisă Căci are picioare de-aramă aprinsă.

Pergam

Pergam e a treia ce are solie; Mustrare-i mai multă, deşi încă-i vie. Vorbeşte Acela ce sabie are Cu două tăişuri… S-audă oricare:

Smirna

Biserica Smirna, e-a doua vizată. Se spune de bine şi nu-i prea mustrată. Cuvântul profetic din ceruri răsună L-a spus Cel Dintâi şi Cel de pe urmă: