Pseudorugăciune

Spread the love

Priveşte, o Doamne acum spre a-L Tău
Obraznic copil, făcător de mult rău
Am mofturi, am pofte, păcate ce-mi plac;
O, Doamne, nu spune să nu le mai fac!

 

Trăiesc zi de zi printre fraţi şi surori
Dar nu mă simt bine, căci sunt rugători.
Iar vremea tot zboară şi nu mai am când
Ca în rugăciune să mă plec oricând.

 

Am casă, maşină, pământuri şi bani,
Iar firea îmi spune că vii peste ani
Că ai treabă-n ceruri cu noul Locaş.
Te rog, Doamne Bun, ce am eu să-mi laşi!

 

Aş vrea să asculţi ce acum îţi mai spun
Pe loc să răspunzi, căci Tu eşti tare Bun,
De voi cere bine sau voi cere rău
Tu nu mă forţa să ascult sfatul Tău!

 

Ai vrea să pornesc să vorbesc despre Cer.
De ce nu merg alţi’? Pentru mine-i mister.
Iar eu, să merg singur, doar ştii că nu pot,
Şi ce mai rămâne-i … să faci doar Tu tot!

 

Eu multe aş face, dar nu are rost.
Chiar m-aş mai ruga, ba aş ţine şi post
De-aş şti că mai vii pe pământ să ne iei;
Dar tu nu vrei fapte, nici jertfe nu vrei!

 

Aşa m-amăgesc şi-mi închipui că pot
S-ajung în vecii, să am chiar cerul tot,
Şi dorm … aşteptând izbăvirea de sus,
Dar nepocăit … nu îl văd pe Isus.

 

© Viorel Dascalu 2010

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.