Cedrii sunt grinzile caselor noastre si chiparosii sunt pardoselele noastre. (Cantarea Cantarilor 1:17)
Cedrul din Liban, un conifer mare, cu coroana bogata, a fost foarte raspandit in trecut, dar in prezent se gaseste numai in numar limitat si este protejat. Datorita dimensiunii impunatoare, cedrul a devenit emblema nobletii, a fortei si a perenitatii.
Egiptenii isi faceau corabiile, cosciugele si statuile din lemn de cedru. El poate fi sculptat si decorat, drept pentru care a fost folosit pentru lambrisirea templului si a palatului lui Solomon. Unele statui grecesti si romane erau sculptate din lemn de cedru. Din trunchiul sau rasinos, romanii faceau si torte placut mirositoare.
Cedrii pot atinge o inaltime de 40 m si scriitorii Vechiului Testament i-au folosit pentru comparatii cu statura omului, indicand grandoare si maretie.
Ca un comentariu asupra Cantarii Cantarilor 1:17, Origene spunea: “Cedrul nu putrezeste. A face din cedru barne pentru casele noastre inseamna a ne feri sufletele de stricare”.
Versetul din Cantarea Cantarilor 1:17 ne dezvaluie cat de necesar este ca faptele noastre, intregul nostru comportament, sa se sprijine pe niste principii solide si durabile. Asemenea unei case, care trebuie facuta din material solid ca sa reziste ploilor, inundatiilor, tot asa si caracterul nostru trebuie cladit pe niste principii trainice. Acestea isi au obarsia in legea pe care a dat-o Dumnezeu pe Muntele Sinai.
Fiecare scoala, institutie, are nevoie de un regulament, pentru a asigura discipilina si buna desfasurare a tuturor lucrurilor.
Cele 10 porunci nu numai ca vor aduce ordine in vietile nostre, cladind in mod armonios persoana noastra, ci ne vor insufleti, ne vor da putere si dragoste.
Tot ceea ce vine de la Dumnezeu este adevarat, si deci vesnic, nesupus stricaciunii. Sa ne aratam recunostinta si dragostea fata de Isus Hristos, Rascumparatorul nostru, lasandu-ne insufletiti de tot ceea ce este adevarat, bun si drept!