Mica şi neînsemnata… agrafă

Spread the love

Cine nu a folosit până acum măcar o dată în viaţă o agrafă de birou, acel mic obiect din sârmă care te ajută să prinzi foile unele de altele?
Ea poate fi găsită în toate magazinele de birotică și papetărie, iar mulţi dintre noi o folosesc în mod curent.

La prima vedere, pare neînsemnată. Știi însă că și ea reprezintă o invenţie, și, ca orice invenţie, a avut nevoie de un brevet pentru a fi recunoscută?

Haide să vedem împreună cine sunt cei care s-au gândit că oamenii au nevoie și de așa ceva. Johann Vaaler este cel care a brevetat agrafa sa în anul 1901, deși existau deja la vremea aceea proiecte asemănătoare, unele doar pe hârtie, altele brevetate. William Middlebrook din Waterbury, Connecticut făcuse un astfel de proiect în 1899. Cornelius Brosnan din Springfi eld, Massachusetts a brevetat agrafa lui numită „konaclip” în 1900. Așadar, care dintre toţi aceștia a fost primul? Ei bine, se crede că acesta ar fi fost tot Johann Vaaler. Desene ale proiectului lui au fost datate la începutul anului1899 și, din cauză că Norvegia nu avea pe atunci o lege a brevetelor, a trebuit ca în anii următori să caute drepturi de autor în Germania și Statele Unite.

Johann Vaaler s-a născut pe data de 15 martie 1866 în Aurskog, Norvegia. Cunoscut ca inovator încă din tinereţe, a absolvit Școala de electrice, știinţă și matematici. Era angajat de patronul unui birou de invenţii când a inventat agrafa, în 1899. Unele proiecte au urmat originalului (prima agrafă dublă ovală, numită „gem”, a fost lansată la începutul anului 1900 de către „Gem Manufacturing Ltd” din Anglia). Doar puţine dintre ele au rămas. De ce? Pentru că agrafa de birou, așa simplă cum a fost inventată la început, reprezintă tot ceea ce avem nevoie.

Neînsemnată, poţi zice la prima vedere, dar atât de utilă! Mică, aproape neglijabilă, dar binefăcătoare! Așa a fost și va fi agrafa de birou. Lucrurile mici și simple pot părea a nu avea nici o importanţă. Dar în realitate nu este așa. Aș putea spune că lucrurile mici pot fi mai importante decât cele mari.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari. (Luca 16:10)

Tu dai vreo importanţă „mărunţișurilor”?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.