De Mark Finley
Unul dintre motivele principale pentru care nu trebuie să trăim vreodată cu teamă, consumați de griji și anxietate este pentru că noi știm cum se va termină povestea.
Știm că boala nu va avea ultimul cuvânt: Hristos îl va avea. Știm că fie coronavirusul, fie orice alt virus, dezastru natural, calamitate sau război nuclear nu vor distruge toată viața de pe planeta Pământ. Avem promisiunea revenirii lui Isus. Vedem foamete. Vedem cutremure. Vedem suferința națiunilor. Vedem ascensiunea unui posibil război nuclear. Vedem potențialul dezastrelor nucleare. Vedem schimbările climatice. Vedem epidemii luând viața a mii de oameni.
Vedem aceste lucruri, dar avem o speranță care ne permite să prosperăm în cele mai grele perioade ale vieții. Există un simțământ de încredere care ne trece prin toate pentru că noi am citit ultimele capitole ale Bibliei. Știm cum se termină istoria. În Apocalipsa 21 versetele 4 și 5, Ioan scrie: ”El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.”
Împreună cu apostolul Pavel așteptăm ”fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:13)
Suntem adventiști și nu ne-am uitat moștenirea. Hristos vine iar și vine curând. Dacă ne pierdem vreodată viziunea despre venirea lui Hristos, ne pierdem speranța. Suntem adventiști. Ne uităm dincolo de ceea ce este, spre ceea ce va fi. Ne uităm dincolo de azi către mâine. Ne uităm dincolo de boală la sănătate. Ne uităm dincolo de pandemiile care sunt transportate prin aer către aerul curat unde nu vor mai fi pandemii.
În catastrofele naturale, în continuă creștere, în tulburările politice, incertitudinea economică și pandemiile furioase, vedem semnele venirii Domnului nostru. Deși Dumnezeu nu provoacă aceste dezastre, El are un scop atunci când le permite să se întâmple. El ne cheamă să depindem total, complet, de El. El ne cheamă pe genunchi. El ne cheamă la o viață de rugăciune mai profundă și la o experiență mai bogată de studiu biblic. El ne descoperă că nu există nicio certitudine în lumea în care trăim. Hristos este siguranța noastră. El este certitudinea noastră. El este Mântuitorul, Răscumpărătorul, Eliberatorul , Regele nostru care vine.
Ce face acest virus pe care-l vedem că se răspândește atât de rapid? Ne face să ne venim în fire.
Această lume nu este tot ceea ce există. Hristos îmi vorbește și mie și ție. Viața noastră este fragilă. Fiecare dintre noi trăiește în aceste corpuri fragile din pământ. Dar, dincolo de ceea ce este, există ceva mai bun ce urmează să vină – și aceasta este slava lui Hristos. Există ceva pentru care merită să trăim dincolo de această viață și acesta este Isus Hristos. Permiteți-I să vă umple inima, să vă îndepărteze temerile, să vă întărească hotărârea și să vă pregătiți pentru revenirea Lui curând.
Întrebări de meditat:
Ți-ai dat seama ce speranță incredibilă avem ca și credincioși adventiști?
Vezi cum nimic din această lume nu ne poate împinge în jos, atât timp cât avem ochii fixați asupra Domnului Hristos și a făgăduințelor Sale?
Treci prin această pandemie și fiecare zi care va veni, fiind convins pe deplin marea făgăduință a lui Dumnezeu de bucurie, fericire și pace pentru veșnicie?
Provocare la cercetarea inimii:
Ia-ți astăzi un timp special pentru a găsi toate versetele din Biblie care indică marea speranță a celei de a Doua Veniri și făgăduințele legate de ceruri noi și un pământul nou. Alege câteva versete pentru a le memora și lasă ca realitatea bunătății și iubirii lui Dumnezeu pentru tine să umple zilele cu speranță, bucurie și asigurare în Isus.
”Și anii veșniciei, în desfășurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate și mai slăvite despre Dumnezeu și despre Hristos. Pe măsură ce crește cunoștința, cresc și dragostea, respectul și fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaște pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admirația lor față de caracterul Său. Când Isus deschide în fața lor bogățiile mântuirii și realizările uimitoare în lupta cea mare cu Satana, inimile celor mântuiți sunt cuprinse de o devoțiune și mai arzătoare și, cu o bucurie și mai entuziastă, își ating harpele de aur și atunci de zece mii de ori zece mii și mii de mii de glasuri se unesc pentru a înălța coruri puternice de laudă. „Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce șede pe scaunul de domnie, și a Mielului să fie lauda, cinstea, slava și stăpânirea în vecii vecilor!» Apocalipsa 5, 13.Marea luptă s-a sfârșit. Păcatul și păcătoșii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibrație de armonie și de bucurie străbate prin creațiunea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viața, lumina și fericirea prin domeniile spațiului fără sfârșit. De la atomul minuscul și până la lumile cele mari, toate lucrurile, însuflețite și neînsuflețite, în frumusețea lor neumbrită și într-o bucurie desăvârșită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Tragedia veacurilor, p.678
Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:
- Ellen G. White, Sfârșitul luptei
- Mark Finley, Making Friends for God
Motive de rugăciune – Vineri, 26 iunie 2020
MOTIVE DE LAUDĂ:
- Diviziunea Asia de Sud-Pacific: Îi mulțumim lui Dumnezeu că prin această inițiativă s-au înregistrat și s-au alăturat peste 5.000 de luptători ai rugăciunii, majoritatea fiind tineri. S-au format rețele de rugăciune și a fost votat și înființat un departament oficial de rugăciune pentru tineret.
- Departamentul pentru planificarea darurilor si asigurărilor: Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru credincioșia membrilor adventiști de ziua a șaptea în timpul pandemiei 2020. Din 11 martie 2020, membrii credincioși au stabilit peste 1.000.000 de dolari în daruri planificate care sunt și vor asigura fonduri pentru sprijinirea misiunii mondiale a bisericii adventiste de ziua a șaptea.
- Am primit rapoarte despre sute de botezuri ca rezultat al celor 100 de zile de rugăciune. Lăudăm pe Dumnezeu pentru toată lumea care s-a rugat pentru toate eforturile evanghelice care se desfășoară. Slavă lui Dumnezeu!
- Un colportor din Tanzania: Dumnezeu a făcut o minune pentru mine în cele 100 de zile de rugăciune. M-am rugat ca Dumnezeu să mă pună în legătură cu cineva pentru a da studii biblice. Două zile mai târziu, o doamnă dintr-un loc situat la mai mult de 7 km distanță, a venit la mine acasă. „Mi-ai vândut câteva cărți, le-am citit și am aflat adevărul. Am venit la tine pentru a putea continua să învăț”, a spus ea. Progresăm cu studiile noastre biblice, iar doamna este gata să-și predea viața lui Isus. Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune!
- Un necredincios a fost blocat cu o familie adventistă în timpul carantinei. Familia respectivă a participat la cele 100 de zile de rugăciune. Acest tânăr le-a spus că rugăciunea este o pierdere de timp. La scurt timp după aceea a fost declarat pozitiv la COVID-19. El a fost transportat într-un alt loc pentru carantină, unde a experimentat o schimbare a inimii și i-a încurajat pe oameni să se roage precum adventiștii cu care stătuse până atunci. El și toți oamenii de acolo s-au vindecat miraculos. El și o altă persoană au încheiat legământ cu Dumnezeu în botez pe 14 iunie!
CERERI:
- Rugați-vă pentru Lennox. Este un băiat de șase ani. Nu are ligamente stabile în corp. Cristalinul ochiului alunecă și s-ar putea să orbească. Are gigantism, sindrom inflamator mars și inima mărită. Rugați-vă pentru toți copiii bolnavi din întreaga lume.
- Rugați-vă pentru India de Nord-Est și alte părți ale lumii în care cazurile COVID-19 cresc din nou.
- Rugați-vă pentru copiii familiilor adventiste care și-au pierdut drumul sau se află într-o stare de confuzie și rebeliune.
- Rugați-vă pentru persoanele care se gândesc să intre în lucrare cu normă întreagă. Rugați-vă pentru o claritate a chemării lor și pentru îndepărtarea oricăror obstacole.
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Puteţi adăuga motivele dumneavoastră de rugăciune pe grupul: „Buzunarul cu Rugăciuni”
Materiale pentru studiu suplimentar:
„Prin dalta adevărurilor directe și de nezdruncinat, Domnul desparte de lume un popor și îl curăță pentru a fi al Său. Orgoliul și modele nesănătoase, iubirea de etalare, de a fi aprobat, toate trebuie părăsite dacă vrem să fim înnoiți în cunoașterea după chipul Celui ce ne-a creat. “Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-și curățe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 52)
„Reîntoarcerea lui Hristos în lumea noastră nu va mai fi multă vreme amânată. Faceți ca aceasta să fie nota principală a soliei voastre.
Fericita nădejde a celei de a doua veniri a lui Hristos, cu solemnele ei realități, are nevoie să fie deseori prezentată oamenilor. Așteptarea arătării pe curând a Domnului nostru ne va face să privim lucrurile pământești ca pe ceva sec și fără valoare.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 406)
„“Nu nouă, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioșia Ta!”. (Psalmii 115, 1.) Acesta era spiritul de care era pătruns cântecul de eliberare al lui Israel și este spiritul care ar trebui să sălășluiască în inima tuturor acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu și se tem de El. Eliberând sufletele noastre de sclavia păcatului, Dumnezeu a lucrat pentru noi o eliberare mai mare decât aceea a evreilor la Marea Roșie. Ca și mulțimea evreilor, noi ar trebui să-L lăudăm pe Domnul cu inima, cu sufletul și cu vocea pentru “lucrările Sale minunate, făcute pentru fiii oamenilor”. Cei care cugetă la îndurările cele mari ale lui Dumnezeu și care nu trec cu vederea darurile Sale mai mici se vor încinge cu bucurie și vor cânta Domnului în inimile lor. Binecuvântările zilnice pe care le primim din mâna lui Dumnezeu și, mai presus de toate, moartea ispășitoare a lui Isus, ca să aducă fericirea și cerul la îndemâna noastră, ar trebui să constituie tema unei continue recunoștințe. Ce milă, ce iubire nemărginită ne-a arătat Dumnezeu nouă, unor păcătoși pierduți, legându-ne de El, spre a fi pentru El o comoară deosebită! Ce sacrificiu a făcut Răscumpărătorul nostru, pentru ca noi să putem fi numiți copii ai lui Dumnezeu! Să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru fericita nădejde ce ne-a fost pusă înainte, cuprinsă în marele plan de mântuire, să-L lăudăm pentru moștenirea cerească, cum și pentru bogatele Sale făgăduințe, să-L lăudăm pentru că Isus trăiește ca să mijlocească pentru noi.” (E. G. White – Patriarhi şi profeţi, pag. 289)
„Revenirea Domnului a fost în toate veacurile nădejdea urmașilor Săi adevărați. Făgăduința Mântuitorului la despărțirea de pe Muntele Măslinilor, că va reveni, a luminat viitorul ucenicilor Săi, umplându-le inimile de bucurie și nădejde pe care suferința n-o putea stinge și încercările să o umbrească. În mijlocul suferinței și a persecuției, “arătarea marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos” a fost “fericita nădejde”. Când creștinii tesaloniceni erau copleșiți de întristare la înmormântarea celor dragi, care nădăjduiseră să trăiască pentru a fi martorii revenirii Domnului, Pavel, învățătorul lor, le îndrepta atenția către învierea care urma să se producă la revenirea Mântuitorului. “Atunci cei morți în Hristos vor învia și împreună cu cei vii vor fi răpiți pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh…. Și astfel, spunea el, vom fi pentru totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.” (1 Tesaloniceni 4, 16-18).
Pe Patmosul cel stâncos, ucenicul iubit a auzit și el făgăduința: “Iată Eu vin curând”, iar răspunsul lui plin de adorare dă glas rugăciunii bisericii de-a lungul peregrinării ei: “Amin, vino Doamne Isuse”. (Apocalipsa 22, 20).
Din temniță, de la rug, de pe eșafod, unde sfinții și martirii au mărturisit despre adevăr, vine de-a lungul veacurilor exprimarea credinței și a nădejdii lor. Fiind “asigurați de învierea Sa și în consecință și de a lor, la revenirea Sa, pentru motivul acesta”, spune unul dintre acești creștini, “ei nu se temeau de moarte și se constata că erau mai presus de ea”. (Daniel T. Taylor, The Reign of Christ on Earth: or, The Voice of the Church in All Ages, 33). “Erau gata să meargă în mormânt pentru a putea învia liberi.” (Idem, p. 54). Ei Îl așteptau pe Domnul lor “să vină din cer, pe nori cu slava Tatălui Său, ca să aducă celui drept vremurile împărăției. Valdenzii nutreau aceeași credință (Idem, pp. 129-133). Wycliffe privea nainte la revenirea Răscumpărătorului ca nădejde a bisericii.” (Idem, pp. 132-134)
Luther declara: “Sunt convins cu adevărat că ziua judecății nu va întârzia trei sute de ani. Dumnezeu nu va putea îngădui mai mult această lume păcătoasă…. Ziua cea mare se apropie, zi în care împărăția nelegiuiților va fi nimicită.” (Idem, pp. 158, 134)
“Această lume îmbătrânită nu este departe de sfârșitul ei”, spunea Melanchton. Iar Calvin îi îndemna pe creștini “să nu ezite a dori cu ardoare ziua venirii lui Hristos ca cel mai remarcabil dintre toate evenimentele” și declara că “întreaga familie a celor credincioși va avea în vedere ziua aceasta. Trebuie să flămânzim după Hristos, trebuie să-L căutăm, să-L contemplăm”, zicea el, “până în zorii acelei zile mari, când Domnul nostru Își va manifesta deplin slava împărăției Sale”. (Idem, pp. 158, 134)
“Nu a dus Domnul Isus trupul nostru în ceruri?”, spunea Knox, reformatorul scoțian, “și nu se va reîntoarce oare? Știm că El va reveni, și aceasta cu mare grabă”. Ridley și Latimer, care și-au dat viața pentru adevăr, așteptau cu credință revenirea Domnului. Ridley scria: “Fără îndoială, lumea — cred și de aceea spun — merge către sfârșit. Să strigăm în inimile noastre împreună cu Ioan, slujitorul lui Dumnezeu, către Mântuitorul Hristos: ‘Amin, vino Doamne Isuse’”. (Idem, pp. 151, 145)
“Gândul revenirii Domnului”, spunea Baxter, “îmi este atât de plăcut și plin de bucurie”. (Richard Baxter, Works, vol, 17, p. 555). “A iubi revenirea Sa și a aștepta această fericită nădejde este lucrarea credinței și caracterului sfinților Lui…. Dacă moartea este ultimul vrăjmaș care va fi distrus la înviere, ne putem da seama cât de stăruitor trebuie să se roage și să dorească credincioșii a doua venire a lui Hristos, până când va fi făcută această cucerire deplină și finală.” (Idem, vol. 17, p. 500). “Aceasta este ziua pe care toți credincioșii trebuie să o dorească, să o nădăjduiască și să o aștepte, ca fiind împlinirea întregii lucrări a mântuirii lor și toate dorințele și străduințele sufletelor lor…. Grăbește, o, Doamne, această zi binecuvântată!” (Idem, vol. 17, pp. 182, 183). Aceasta era nădejdea bisericii apostolice, a “bisericii din pustie” și a reformatorilor.” (E. G. White – Tragedia Veacurilor, pag. 302)