Geneza 43:7

Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi și familia noastră și a zis: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?” Și noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să știm că are să zică: „Aduceți pe fratele vostru”? (Geneza 43:7)

În Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România, săptămâna 13-20 februarie 2021 este rezervată domeniului familiei (Săptămâna Familiei).

Vremurile pe care le trăim sunt caracterizate prin atacuri tot mai susţinute împortiva valorilor fundamentale, morale şi biblice. Nici familia nu scapă de tirul acesta distructiv, direct sau indirect, deschis sau mascat.

Dar, cel mai grav este faptul că se instalează tot mai pregnant înstrăinarea. Părinţii sunt uitaţi, fraţii sunt neglijaţi şi copiii sunt trataţi cu indiferenţă.

Iosif, ajuns prim ministru la curtea lui faraon, nu a uitat niciodată de unde a plecat, nu şi-a tratat cu dispreţ fraţii şi nu şi-a neglijat părinţii. După situaţiile neplăcute prin care a trecut, Iosif putea să fie indiferent faţă de cei rămaşi în Canaan.

„Legături duioase, care consolidează — Legătura familială este cea mai strânsă, cea mai duioasă și cea mai sfântă dintre toate legăturile de pe pământ. A fost desemnată spre a fi o binecuvântare pentru omenire. Și este cu adevărat o binecuvântare ori de câte ori se pășește în legământul căsătoriei în mod inteligent, cu teamă de Dumnezeu și ținând seama în mod corespunzător de responsabilitățile implicate.
Fiecare cămin ar trebui să fie un loc al iubirii, un loc în care sălășluiesc îngerii lui Dumnezeu, înmuind și supunând inimile părinților și ale copiilor. 1
Căminele noastre trebuie să devină un Betel, inimile noastre un altar. Oriunde se cultivă în suflet dragostea lui Dumnezeu, va fi pace, lumină și bucurie. Răspândiți cu dragoste Cuvântul lui Dumnezeu în familiile voastre și întrebați: “Ce a spus Domnul?”
Căminul este creștin prin prezența Domnului Hristos — Căminul care este împodobit cu dragoste, înțelegere și gingășie este un loc pe care îngerilor le place să-l viziteze și în care Dumnezeu este slăvit. Influența unui cămin creștin, supravegheat cu grijă în anii copilăriei și ai tinereții, este cea mai sigură protecție împotriva corupției din lume. În atmosfera unui astfel de cămin, copiii vor învăța să-i iubească atât pe părinții lor pământești, cât și pe Tatăl lor ceresc.”
(E. G. White – Căminul Adventist, pag. 18-19)

“Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” — Obligația copiilor de a-și cinsti părinții se întinde pe toată durata vieții. Dacă părinții sunt slăbiți și bătrâni, atenția pe care trebuie să le-o acorde copiii trebuie să fie proporțională cu nevoile tatălui și ale mamei. Cu demnitate și hotărâre, copiii trebuie să acționeze în această privință, chiar dacă este nevoie de tăgăduire de sine, astfel ca orice gând de neliniște sau tulburare să fie îndepărtat din mintea părinților….
Copiii trebuie educați să-și iubească și să poarte de grijă cu duioșie tatălui și mamei lor. Aveți grijă de ei voi înșivă, copii, căci nici o altă mână nu poate îndeplini micile fapte de bunătate pe care voi le puteți face față de ei. Căutați ocazii prielnice de a împrăștia semințele bunătății.
Obligația pe care o avem față de părinții noștri nu încetează niciodată. Iubirea noastră față de ei și a lor față de noi nu se măsoară prin ani sau prin mărime, iar răspunderea noastră nu poate fi lăsată niciodată deoparte.
Copiii să nu uite că părinții în vârstă, chiar atunci când o duc cel mai bine, au doar puține bucurii și mângâieri. Ce ar putea produce mai multă durere părinților decât neglijarea lor de către copii? Ce păcat ar putea fi mai grav din partea copiilor decât acela de a aduce durere unui tată și unei mame în vârstă, lipsiți de ajutor?
Neteziți cărarea — După ce copiii ajung la vârsta maturității, unii dintre ei gândesc că și-au îndeplinit datoria, dacă le-au asigurat o locuință părinților lor. Ei le oferă mâncare și adăpost, însă fără iubire și afecțiune. Când părinții sunt la o vârstă înaintată, când tânjesc după exprimarea iubirii și împreunei simțiri, copiii fără inimă nu le acordă atenția cuvenită. Nu există perioade de timp când copiii să nu dovedească respect și iubire față de tatăl și mama lor. Atâta timp cât sunt în viață, bucuria copiilor ar trebui să fie aceea de a-și onora și respecta părinții. Ei trebuie să le aducă optimism și strălucire atât cât pot. Ei trebuie să le ușureze calea în ultima parte a vieții, când se apropie de mormânt. Nu există vreo recomandare mai bună în această viață decât aceea că un copil și-a cinstit părinții și nici în registrele cărților din ceruri decât aceea că el și-a iubit și cinstit tatăl și mama.
Lipsă de recunoștință față de părinți — Este oare posibil ca copiii să devină atât de nesimțitori față de nevoile tatălui și ale mamei, încât să nu vrea să îndepărteze, atât cât le stă în putință, toate motivele de întristare, veghind asupra lor cu grijă neobosită și devoțiune? E oare posibil ca ei să nu socotească o plăcere a face din ultimele zile ale părinților lor cele mai bune zile? Cum poate oare un fiu sau o fiică să-și lase tatăl sau mama pe mâinile străinilor pentru a fi îngrijiți? Chiar dacă mama ar fi o necredincioasă sau o persoană urâcioasă, acest lucru nu-l scutește pe copil de obligația pe care Dumnezeu a așezat-o asupra lui de a-și îngriji părinții.”
(E. G. White – Căminul Adventist, pag. 360-361)

Dumnezeu doreşte familii unite, pline de dragoste şi responsabilitate.

Ştii ce mai fac părinţii tăi? Cum îşi duc bătrâneţile? Este timpul să ne interesăm ce mai face tatăl, mama, fratele sau sora noastră. Dumnezeu să ne dea putere!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.