„Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!” (Apocalipsa 22:14)
Igiena, sub toate aspectele ei, este foarte importantă. Astăzi mă voi ocupa de un alt tip de igienă, unul despre care se vorbeşte mai puţin.
În general, lumea este destul de (ca să nu zic prea) preocupată de modul în care arată. Astfel, oamenii îşi cumpăra haine care să le stea bine, achiziţionează creme şi coloranţi care să acopere anumite imperfecţiuni ale pielii, fac operaţii estetice pentru a remodela anumite părţi ale corpului.
Pe deasupra, pe scară largă se folosesc detergenţi pentru spălarea rufelor şi diverse săpunuri sau loţiuni pentru curăţarea corpului. Dar este, oare, destul?
Din punctul meu de vedere, una dintre cele mai importante acţiuni este trecută cu vederea sau chiar uitată. Despre ce este vorba? Despre igiena lăuntrică sau curăţirea caracterului.
„Formarea caracterului trebuie să aibă loc pe parcursul timpului de probă. Zi de zi, faptele oamenilor sunt înregistrate în cărțile cerului, iar, în marea zi a lui Dumnezeu ei vor fi răsplătiți după cum au fost faptele lor. “Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!” (Apocalipsa 22, 14.)” (E. G. White – Credinţa şi faptele, pag. 43)
„Noi trebuie să facem tot ce putem mai bine în ocaziile pe care le avem acum. Un alt timp de încercare, în care să ne pregătim pentru cer, nu ni se va mai acorda. Acesta este singurul și ultimul nostru prilej de a ne forma caracterul care ne va califica pentru căminul viitor, pe care Domnul l-a pregătit pentru toți cei care ascultă poruncile Lui. — Letter 20, 1899.” (E. G. White – Evenimentele ultimelor zile, pag. 236)
” …Dacă v-ați înstrăinat unii de alții și ați dat greș în a fi creștini după cum cere Biblia, convertiți-vă din nou; deoarece caracterul pe care îl aveți în timpul de probă va fi caracterul pe care îl veți avea la venirea Domnului Hristos. Dacă vrei să fii un sfânt în ceruri, trebuie să fii sfânt și pe pământ. Trăsăturile de caracter pe care le cultivi în viață nu vor fi schimbate prin moarte sau înviere. Vei ieși din mormânt cu aceeași dispoziție pe care ai avut-o în căminul tău și în societate. Domnul Isus nu ne schimbă caracterul la venirea Sa. Lucrarea de transformare trebuie făcută acum. Viața noastră de zi cu zi determină destinul nostru.” (E. G. White – Căminul Adventist, pag. 16)
„Neascultarea de cerințele lui Dumnezeu i-a alungat pe Adam și pe Eva din grădina Edenului. În apropierea pomului vieții a fost așezată o sabie de foc pentru ca nici un om să nu poată întinde mâna și să ia din el, imortalizând păcatul. Ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu a fost condiția pentru a mânca din pomul vieții. Adam a căzut prin neascultare, pierzând prin păcat orice drept de a folosi fructul dătător de viață al pomului din mijlocul grădinii, sau frunzele lui, care folosesc la vindecarea popoarelor.
Ascultarea prin Isus Hristos oferă omului desăvârșire de caracter și dreptul la pomul vieții. Condițiile pentru a mânca din nou din fructul pomului sunt stabilite în mod clar în mărturia dată de Isus Hristos lui Ioan; ‘Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții, și să intre pe porți în cetate’. Apocalipsa 22, 14.” — (The S. D. A. Bible Commentary 1:1086.)
“Atunci am văzut frumusețea și măreția lui Isus. Haina Sa era mai albă decât albul cel mai pur. Nici o limbă nu poate descrie slava și frumusețea Sa. Toți, toți cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu vor intra pe porți în cetate, vor avea drept la pomul vieții și vor fi pentru totdeauna în prezența minunatului Isus, a cărui înfățișare luminează mai puternic decât soarele ziua în amiaza mare.” (E. G. White – Gânduri despre cartea Apocalipsei, pag. 199)
„Caracterul lui Hristos este singurul model perfect pe care trebuie să-l copiem. Pocăința și credința, supunerea voinței și închinarea afectivității înaintea lui Dumnezeu sunt mijloacele hărăzite împlinirii acestei lucrări. Obținerea unei cunoașteri a acestui plan divin trebuie să fie preocuparea de căpătâi în studiul nostru; iar conformarea la cerințele lui să fie primul nostru efort.” (E. G. White – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pag. 50)
Poate că ne-am gândit că într-o zi vom face o schimbare în bine. Nu este rău, dar amânarea nu este o soluţie. Cu cât trece timpul, cu atât murdăria se amplifică şi devine tot mai greu de îndepărtat. Ne putem obişnui cu ea, ba chiar poate să ne placă.
Acum este timpul special rezervat curăţirii. Astăzi este ziua în care putem să ne spălăm caracterul în sângele lui Isus şi să-l clătim (limpezim) în apa vieţii pe care Dumnezeu ne-o oferă cu inimă largă.
Doamne, spală-ne inimile şi fă-ne în stare să preţuim adevărata curăţenie! Amin!