Marcu 6:31

Isus le-a zis: „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și se duceau, și ei n-aveau vreme nici să mănânce. (Marcu 6:31)

Munca şi odihna sunt două faţete ale aceleiaşi monede. Administrate corect, acestea aduc sănătate deplină din punct de vedere fizic, mental, emoţional şi spiritual.

„Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului sunt un popor care muncește prea greu, fără să-și îngăduie o schimbare în activitate sau perioade de odihnă. Recreația este necesară pentru aceia care sunt angajați într-o muncă fizică, însă și mai esențială pentru aceia care lucrează în principal cu mintea. Nu este bine pentru mântuirea noastră, și nici pentru slava lui Dumnezeu, ca mintea să fie neîncetat la lucru, excesiv, chiar dacă este vorba de activități religioase.” (E. G. White – Căminul adventist, pag. 494)

Prea multă muncă poate avea efecte negative asupra psihicului şi fizicului uman. Prea multă odihnă poate dăuna şi mai grav. Dumnezeu a îmbinat în poruncile Sale munca şi odihna. Nu se poate una fără cealaltă.

Chiar şi când vorbim de activitate pe ogorul Evangheliei, după muncă odihna îşi are locul ei binemeritat.

„Când apostolii s-au întors din prima lor călătorie misionară, Mântuitorul le-a zis: “Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin”. (Marcu 6, 31.) Ei se dedicaseră cu tot sufletul în lucrarea pentru oameni, iar aceasta le epuizase puterile fizice și mintale. Era datoria lor să se odihnească.
Cuvintele pline de milă ale lui Hristos le sunt adresate astăzi lucrătorilor Săi tot la fel de sigur ca ucenicilor Săi. “Veniți singuri la o parte … și odihniți-vă puțin”, le spune El acelora care sunt obosiți și împovărați. Nu este înțelept să fii întotdeauna sub presiunea muncii și a agitației, chiar și atunci când slujești nevoilor spirituale ale oamenilor, pentru că în felul acesta evlavia personală este neglijată, iar capacitățile minții și ale sufletului sunt suprasolicitate. Este adevărat că de la slujitorii lui Hristos se cere renunțare la sine și trebuie făcute sacrificii, dar Dumnezeu dorește ca toți să studieze legile sănătății și să-și folosească rațiunea când lucrează pentru El, pentru a-și păstra viața pe care le-a dat-o.
Deși Domnul Isus ar fi putut face minuni și le-a dat ucenicilor puterea de a face minuni, El le-a poruncit slujitorilor Săi obosiți să meargă deoparte într-o zonă liniștită și să se odihnească. Atunci când a spus că secerișul este mare, iar lucrătorii sunt puțini, Isus nu le-a spus ucenicilor Săi că este necesară o muncă neîntreruptă, ci a zis: “Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui”. (Matei 9, 38.) Dumnezeu i-a rânduit fiecărui om o lucrare individuală, în conformitate cu abilitatea lui, și nu vrea ca un mic număr de lucrători să fie împovărați de responsabilități, în timp ce alții nu au nici o răspundere și nici o muncă de făcut pentru suflete.”
(E. G. White – Slujitorii Evangheliei, pag. 243)

Cum stai cu timpul de odihnă?

Nu uita niciodată că există:

  1. Odihna zilnică – timpul nocturn de repaus;
  2. Odihna săptămânală – Ziua de odihnă;
  3. Odihna anuală – concediul sau vacanţa;
  4. Odihna după o viaţă de muncă – pensionarea;
  5. Odihna veşnică – pe Noul Pământ.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să alternăm şi să îmbinăm corect timpul de lucru cu cel de odihnă. Dacă vom face aşa, vom avea parte de binecuvântări aici pe pământ şi apoi viaţă veşnică. AMIN!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.