Sunt multe persoane care, luate la întrebări pentru anumite situaţii, conjuncturi sau fapte, declară că nu au avut ce să facă pentru a se împotrivi „genelor” sau materialului ereditar moştenit de la înaintaşi.
Hoţul afirmă că a dobândit meteahna aceasta de la anteriori, mincinosul se apără cu neadevărurile auzite pe la părinţi, … şi tot aşa mai departe ajungând la homosexualul care zice ca aşa-i „baza sa genetică”.
Credeţi că această scuză este îndreptăţită?
Am găsit o ilustraţie foarte interesantă:
„Un tânăr stătea în faţa judecătorului care l-a condamnat la 10 ani de închisoare. Întrebat fiind dacă mai are de spus ceva, infractorul a răspuns:
- Da, mai am.
- Bine, spune! a răspuns judecătorul.
Tânărul, apropiindu-se de magistrat a răspuns:
- Domnule judecător, cum puteţi să mă trimiteţi la închisoare, cu conştiinţa împăcată? Nu este drept!
Judecătorul, lăsându-şi ochelarii pe nas şi privind cu mare curiozitate către acuzat l-a întrebat:
- Nu este drept?
- Nu, nu este!
- De ce? Explică-mi!
Apropiindu-se şi mai mult de judecător, tânărul a spus:
- Nu este drept pentru că, din momentul în care m-am născut, familia mea, genele mele, educaţia mea, mediul în care am trăit şi prietenii mei – toate acestea m-au predestinat unei vieţi de infractor, fără ca eu să am posibilitatea de a alege. Era imposibil ca eu să devin altceva decât ceea ce sunt. Sunt la fel de responsabil de acţiunile mele aşa cum este apa responsabilă pentru direcţia în care curge. Nu am avut nicio altă opţiune pentru toate lucrurile pe care le-am făcut.
Judecătorul a rămas pentru un timp pe gânduri. După câteva clipe de tăcere, aplecându-se şi privindu-l direct în ochi pe tânăr, i-a răspuns:
- Ei bine, tinere, îţi voi spune cum anume, fără mustrări de conştiinţă, pot să te condamn la 10 ani de închisoare. Din momentul în care m-am născut, familia mea, genele mele, educaţia mea, mediul în care am trăit şi prietenii mei – toate câte s-au petrecut până acum în viaţa mea, fără ca eu să am posibilitatea de a alege, m-au forţat să te condamn la 10 ani de închisoare.
Apoi, judecătorul a bătut cu ciocănelul în masă şi un ofiţer de poliţie a luat infractorul pentru a-l duce în detenţie.”
APLICAŢII şi IMPLICAŢII:
Cum poate oare, un om sănătos la minte, matur şi responsabil (cel puţin având astfel de pretenţii) să afirme că nu a putut lupta împotriva „genelor” sau a „ADN-ului”?
Dumnezeu ne-a făcut fiinţe raţionale. Avem posibilitatea de a gândi. Nu ar trebui să ne lăsăm conduşi de către instincte sau de către impulsuri. Nu putem să ne scuzăm deviaţiile, indiferent de ce natură ar fi ele (sexuală, alimentară, comportamentală) prin prisma unor pretinse gene care ne-ar influența să ne trăim viaţa oricum. Într-o zi vom da socoteală Creatorului. Atunci orice scuză va deveni nulă. Mai mult, păcătosul nepocăit va „amuţi” în faţa Judecătorului Suprem.
Alege zilnic să trăieşi ca om responsabil şi moral!