Ziua a treia – Uscatul şi verdeaţa
În văile adânci și tulburi,
Stăpânul lumii a strigat:
„Să se adune apele în maluri,
Iar ce rămâne – e uscat!”
Și s-au retras vuind oceane,
Lăsând pământul ca uscat,
Să stea pe temelii opale,
Pământ şi ape separat.
„Şi Iarba pe pământ s-apară,
Un viu și moale covor, des!”,
Pământul sterp îl ocupară
Aşa cum Domnul a ales.
Și-au apărut pe văi și creste
Copaci cu roade de mâncat,
Purtând în ramuri o poveste
Și mii de flori spre încântat.
A treia zi s-a scurs spre seară,
Cu munți, cu pajiști și cu flori,
O viață nouă, planetară,
Născută-n sfintele chemări.