Ziua a cincea – Peştii şi păsările
În ziua-a cincea, Glasul Celui Sfânt
Răsună mai puternic printre spații,
Trezind la viață ape pe pământ,
Dar şi văzduhul are noi vibrații.
În ape-albastre, la un semn tăcut,
Viaţa în ocean se înmulțește,
Mulţimi de forme noi au apărut:
De la coralul viu, la mândrul pește.
Şi-apoi a spus divinul Creator:
„Să zboare păsări pe tot firmamentul!”
Şi-ndată cerul s-a umplut de zbor,
Era superb şi dulce sentimentul.
Vulturi măreți ce se-alintă-n nori,
Privighetori ascunse-n tufe la-noptat,
Toate dau glas la cântul nuanțat,
Spre slava Celui care le-a creat.
Codrii și văile de-atunci răsună
De ciripit și cânt spre Creator,
Iar trilul naşte-n noi o voie bună,
Şi dor de zbor, cu-al nostru Salvator.
Și Dumnezeu, privind spre tot, tăcut,
Spre mări, și zări şi ce era în ele,
A spus voios: „E bine ce-am făcut
În ziua cincea a lucrării Mele!”