Două valenţe:
- ZI (în sensul temporal) – în care să se vorbească BINE şi despre “BINE”
- ZI! (ca verb imperativ) – adică VORBEŞTE! Şi spune numai de BINE!
Ambele valenţe sunt luate în calcul pentru proiectele speciale din ziua de 16 martie.
Prostia puricilor
Vânătorilor tineri, fără experienţă, li se întâmplă de obicei un lucru neplăcut după ce împușcă vulpea.
Încântaţi de succesul avut, iau repede vulpea, sau pielea ei, și o pun în rucsac. Abia așteaptă să meargă spre casă cu coada vulpii ieșind în afară, ca să-i vadă toţi și să-i felicite. Dar, nu după mult timp, ei încep să facă niște gesturi ciudate. Continuă lectura Prostia puricilor
Obişnuinţa – „a doua natură”
În anul 1911, la Blaj, când Aurel Vlaicu s-a ridicat în văzduh cu „pasărea” lui și a făcut un ocol deasupra catedralei, porumbeii care își aveau cuibul prin turnuri s-au ridicat speriaţi, s-au înălţat în aer încât de-abia se mai puteau vedea și nu au îndrăznit să coboare decât după mai mult de o oră.
Mai târziu, după mulţi ani, când pe deasupra au început să treacă zilnic cursele de avioane, porumbeii nu se mai speriau și rămâneau liniștiţi la locurile lor.
Continuă lectura Obişnuinţa – „a doua natură”
Au lovit… dar nu s-a prăbuşit
Videoclipul ce urmează este o vizualizare perfectă a unei ilustraţii biblice. Pe drept cuvânt, e socotită una dintre cele mai frumoase şi pline de lecţii parabole ale Domnului Isus Hristos.
Această pildă, inspirată din viaţa reală, o găsim scrisă pe paginile Sfintelor Scripturi în Evanghelia după Matei, cap.7, versetele 21-27 şi este cunoscută sub denumirea de „casa zidită pe stâncă”.
Devotament
Cu câţiva ani în urmă am fost chemată de cineva să văd o „minune”.
Un căţel adoptase niște pui de găină. Nu că puii n-ar mai fi avut mamă, dar aşa le plăcea lor, să-și petreacă ziua în compania câinelui. Și ce-l mai chinuiau! Se urcau pe el, trăgeau cu ciocul de blana lui, îl ciupeau de urechi, de bot, voiau să stea pe capul lui, iar el, săracul, încerca să stea cât mai nemișcat. Nu mai spun de faptul că, atunci când stăpâna îi aducea căţelului castronul cu hrană, puii erau primii care-și cereau partea.
Creaţiunea
La început e Dumnezeu…
Din El apar cele create,
Făcute prin Cuvântul Său
Şi foarte bine aşezate.
Pentru anul 2013!
Mesajul care urmează este pentru toţi cei care acceptă o altfel de urare la trecerea dintre ani. Mi-a plăcut, m-a motivat şi m-a mişcat într-un mod uimitor.
Este dorinţa sinceră unei mame deosebite pentru unul dintre fii săi dragi.
„Lucrarea este asupra noastră în vederea sfinţirii desăvârşite. Când Dumnezeu vede că facem tot ce putem, atunci El ne ajută. Şi îngerii ne ajută şi vom fi puternici prin Hristos, care ne întăreşte. Continuă lectura Pentru anul 2013!
Firi diferite
Într-o zi de iulie, Todiţă, paznicul de vânătoare, își făcea runda de serviciu pe lângă Beiuș, când auzi că îl strigă cineva. Era o ţărancă, care îi făcea semne să se apropie. Paznicul, se duse să vadă ce vrea femeia, care grebla niște trifoi cosit. Aceasta îi arătă niște pui de iepure, care aveau cel mult o săptămână. Îi găsise prin trifoi, în timp ce lucra.
Continuă lectura Firi diferite
Crăciunul
S-a aşternut praful… uitarea,
Pe Cartea scrisă de profeţi
Şi-a apărut în loc „serbarea”
Pentru fetiţe şi băieţi.
Găzduit temporar
Iarna din 1939-1940 a fost deosebit de grea.
Gerul era aspru, zăpada mare, iar lupii, flămânzi, nu se sfiau să fure dintre animalele oamenilor. Într-o zi din acea iarnă, un ţăran din comuna Ibăneştide sub Munţii Gurghiului, s-a pomenit în curtea lui cu un cerb. Cerbul era mare, cu nişte coarne puternice, însă foarte slăbit. Continuă lectura Găzduit temporar