Pe drumuri troienite de planuri şi de vis
Porneşte-acum creştinul ţintind la Paradis.
El vrea să meargă iute căci drumul pare-uşor
Şi fiindcă e cu DOMNUL păşeşte-ncrezător.
Dar drumul nu-i cum pare privit din depărtări
Ci-i plin de mari surprize ascunse pe cărări.
Iar omul ce porneşte cu mult elan si-avânt
Nu se împotmoleşte că-i tare în CUVÂNT.
El nu se înspăimântă când drumu-i cam pustiu
Şi ştie din Scriptură că timpu-i prea târziu.
Se luptă cu Speranţă şi crede ne-ncetat
Că singur nu sporeşte de nu e AJUTAT
Pe calea către ceruri e trudă din belşug
Iar cei ce-s uşuratici se sperie şi… fug
Creştinul, pentru-odihnă, nu vrea oriunde-a sta
El trece pe la CRUCE pe dealul GOLGOTA.
Ispite-s la tot pasul şi piedici mari roiesc,
Iar cei pierduţi pe cale blestemăţii rostesc.
Când vor ca să-l întoarcă… şi vin cu plecăciuni
El sus la cer priveşte şi-nalţă RUGĂCIUNI
Când nu se vede ţinta căci noaptea de oţel
Şi-apare disperarea… ea-i ştearsă doar de ţel.
Iar când e drum nesigur şi ceaţă-i peste tot
Creştinu-înaintează căci LEGEA e pilot.
Când alţii cad în luptă şi se retrag din drum
Creştinul nu se-opreşte ci merge chiar prin fum
Deşi îl doare tare când alţii pe drum pier
El nu se împotmoleşte. CREDINŢA e de fier.
Dar timpu-i pe sfârşite şi pasu-i plumb, e greu
Şi multe, mari ispite… îl chinuie mai rău;
Când ţinta e aproape şi drumu-i tot mai sus
Creştinul se-ntăreşte trăind doar prin ISUS.
© Viorel Dascalu 2010