Predică de Sabat – 04 aprilie 2020

Dragi fraţi şi preţioase surori, să aveţi un Sabat binecuvântat în casele dumneavoastră!

Chiar dacă nu ne vedem, Dumnezeu ne uneşte prin studiul Cuvântului Sfânt. Faptul că în acelaşi timp deschidem Bibliile, ne rugăm şi cântăm, ne ajută să ne simţim ca parte integrantă a aceleași biserici.

Predica din acest Sabat se intitulează:

„Dumnezeu îţi dă de ştire!”

Imnul creştin propus pentru deschidere: 637 – „Vorbeşte-Mi, Tu, Isuse!”

Lăudat să fie Dumnezeu pentru că mai avem încă o zi de har!  În mod special, să-I mulţumim pentru faptul că putem să ne bucurăm de ziua pe care El a pus-o deoparte pentru închinare! Să o folosim pentru o relaţie specială cu El, Creatorul nostru!

Pentru Sabatul acesta am ales tot un pasaj din Vechiul Testament.  

Gândul central al predicii:

„Dumnezeu nu ţine secret toate planurile Sale. El le împărtăşeşte şi cu cei care sunt aproape de El.”

În ziua de astăzi informaţia se vinde foarte scump. Suntem însetaţi să ştim cât mai mult – în general, dar mai ales cât mai multe – despre ceilalţi.

Tare mult mi-ar place să ştiu ce gândesc alţii. M-aş bucura să le pot da deoparte masca şi să descopăr ce se ascunde dincolo de ea. Cred că multora le-ar place să aibă această înzestrare. Dar nu ştiu câţi dintre noi am accepta să fim în situaţia celor ce sunt demascați, devoalați şi descoperiţi. Nu cred că ne-am simţi bine dacă ceilalţi ar putea să ne cerceteze aşa cum vor ei.

Spre deosebire de noi, Dumnezeu este dispus să dezvăluie planurile Sale, cel puţin unora dintre creaturile Lui. El se lasă descoperit. Ba, chiar mai mult, El însuşi se destăinuie făpturilor Sale.

Cazul de analizat:

Lecţia dată de Dumnezeu prin potop a fost curând uitată. Lumea nu s-a lecuit de fărădelege. Din contră, aceasta s-a dezvoltat şi a căpătat forme noi. Sodoma şi Gomora deveniseră focar de infecţie morală pentru toată zona Canaanului. Aceste două cetăţi ajunseseră la o culme a fărădelegii. Zi după zi se înregistrau noi recorduri ale desfâului şi nelegiuirii. Biblia spune: „Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului.” (Geneza 13:13)  

IMORALITATEA – cum de s-a dezvoltat atât de mult? Oare totul se datora binecuvântării şi prosperităţii? Eu cred că, în mare parte, da. Prosperitatea l-a atras şi pe nepotul lui Avraam. „Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora, până la Ţoar, era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului.” (Geneza 13:10) 

Paharul imoralității ajunsese atât de plin, încât Dumnezeu a considerat că trebuie neapărat să intervină. El a fost nevoit să alcătuiască un plan bine pus la punct. Zilele cetăţilor din valea Iordanului erau acum numărate.

Pasajul Scripturii:

Vă rog frumos să citiţi Geneza 18:1-6 şi 16-22:

„Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe când Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor de la uşa cortului şi s-a aplecat până la pământ. Apoi a zis: „Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău. Îngăduie să se aducă puţină apă ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta. Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă şi după aceea vă veţi vedea de drum; căci pentru aceasta treceţi pe lângă robul vostru”. „Fă cum ai zis” i-au răspuns ei. Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făină albă, frământă şi fă turte.”

Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă. Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?… Căci Avraam va ajunge, negreşit, un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”… Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor, într-adevăr, este nespus de greu. De aceea Mă voi pogorî acum să văd dacă, în adevăr, au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.” Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.”

În tot acest pasaj există un verset cheie:

Geneza 18:17:  Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…

Dumnezeu putea să tacă şi să facă. Era planul Lui, era decizia Lui! Ar fi putut să o îndeplinească urgent şi fără deconspirare. De ce trebuia să „dea socoteală” Guvernatorul Universului unui muritor? Pentru că Avraam îi era prieten bun. Aici era secretul.

Iacov 2:23:  Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”

Paragrafe inspirate:

 „Dumnezeu i-a dat o mare onoare lui Avraam. Îngerii cerului au umblat și au vorbit cu el, așa cum vorbesc doi prieteni. Când judecățile cerului erau gata să se abată asupra Sodomei, acest lucru n-a fost ascuns de el și Avraam a devenit mijlocitor la Dumnezeu pentru cei păcătoși. Întâlnirea sa cu îngerii ne prezintă, de asemenea, un frumos exemplu de ospitalitate.

În dogoarea căldurii de la miezul zilei de vară, patriarhul stătea la ușa cortului său, privind la peisajul liniștit din fața lui, când a văzut în depărtare trei călători apropiindu-se. Înainte ca să ajungă la cortul lui, străinii s-au oprit, ca și cum s-ar fi sfătuit cu privire la drumul pe care să-l urmeze. Fără să mai aștepte ca ei să-l roage ceva, Avraam s-a sculat repede și, pe când ei păreau că vor să se întoarcă și să meargă într-o altă direcție, el s-a grăbit să-i ajungă și, cu o deosebită amabilitate, i-a rugat să-l onoreze, rămânând puțin la el pentru a se răcori și întări. Cu mâinile sale a adus apă, ca ei să se poată spăla de praful care se așezase pe picioarele lor în timpul călătoriei. El însuși a ales hrana pe care să le-o servească și, în timp ce aceștia se odihneau la umbra răcoritoare, li s-a pregătit masa, și el a rămas în picioare, plin de respect, lângă ei, în timp ce se ospătau din cele date de el. Dumnezeu a privit acest act de generozitate ca fiind de o importanță îndestulătoare spre a fi consemnat în Cuvântul Său; iar cu mii de ani mai târziu, apostolul inspirat s-a referit la el spunând: “Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea, au găzduit fără să știe, pe îngeri”. (Evrei 13, 2.)

Avraam a văzut în oaspeții săi numai trei călători obosiți, fără să se gândească că printre ei era Unul căruia putea să I se închine fără a păcătui. Dar adevăratul caracter al solilor îngerești se dădu acum pe față. Deși ei se aflau în drumul și lucrarea lor ca slujitori ai mâniei, totuși, lui Avraam, omul credinței, ei îi aduseseră mai întâi binecuvântări. Deși Dumnezeu este categoric în a spune pe nume nelegiuirii și a pedepsi fărădelegea, El nu Se complace în răzbunare. Lucrarea de distrugere este o “lucrare străină” Lui, care este “nemărginit în iubire”.

Prietenia (tainele — ediţia engleză) Domnului este (sunt— ediţia engleză) pentru cei ce se tem de El”. (Psalmii 25:14)

Avraam Îl onorase pe Dumnezeu și Dumnezeu l-a onorat atunci pe el, invitându-l la consfătuirea Sa și descoperindu-i planurile Sale. “Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?” spuse Domnul. “Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a mărit și păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. De aceea, Mă voi pogorî acum să văd dacă într-adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; și dacă nu va fi așa, voi ști”. (Geneza 18: 17-22) Dumnezeu cunoștea bine gradul de vinovăție al Sodomei, dar a vorbit în felul oamenilor, pentru ca justețea purtării Sale să poată fi înțeleasă. Înainte de a aduce pedeapsa asupra celor vinovați, El va merge personal ca să facă o cercetare a umblării lor; dacă ei nu trecuseră de limitele îndurării divine, El avea să le mai dea timp de pocăință.

Doi dintre solii cerului au plecat, lăsându-l pe Avraam singur cu Cel pe care Îl cunoștea acum ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Și omul credinței mijloci în favoarea locuitorilor Sodomei. Odată el îi salvase cu sabia sa, acum el s-a străduit să-i salveze prin rugăciune. Lot și familia lui locuiau încă acolo; iar iubirea neegoistă care îl mânase pe Avraam să-i scape de elamiți căuta acum să-i salveze, dacă era voia lui Dumnezeu, de furtuna judecății divine.” (E.G.White – Patriarhi şi profeţi, pag. 138-139)

De aprofundat:

Cât de apropiat era Dumnezeu de Avraam! Extraordinar!

Dumnezeu nu putea ţine un secret faţă de prietenul Său. El a ales să comunice, să-Şi împărtășească planul cu cineva de care era foarte apropiat. Şi Avraam nu a fost singurul.

Dumnezeu a mai avut şi alţi prieteni cărora le-a comunicat planurile Sale. Unul dintre ei a fost Moise.

Numeri 12:7-8„Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci, să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?”

David a fost şi El un om special al lui Dumnezeu. Şi lui Dumnezeu i-a descoperit lucruri uimitoare. Psalmi întregi vorbesc despre lucrarea lui Dumnezeu, ori despre patimile Mântuitorului.

Faptele Apostolilor 13:22  apoi l-a înlăturat, şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.”

Ce cuvinte deosebite: „om după inima Mea”.

Mai târziu, Dumnezeu a descoperit alte taine fidelului său prieten Daniel:

Daniel 2:47:  Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, şi El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!”

Daniel 9:21-23: … pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gavriil, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti prea iubit şi scump. Ia aminte, deci, la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia!

Interesante cuvinte pentru caracterizarea lui Daniel: „prea iubit şi scump”. Dumnezeu nu poate ascunde taina Sa de un om ca Daniel!

Lista celor care au aflat tainele lui Dumnezeu poate continua cu Isaia, Ieremia, Ezechiel, Zaharia, Maleahi şi mulţi alţi profeţi.

Amos 3:7:  „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi prooroci.”

După înălţarea Domnului Isus la cer, au existat iarăşi oameni care au primit descoperiri ale planurilor lui Dumnezeu. Putem aminti pe Petru, Iacov, Iuda şi mai ales pe Ioan.

Ioan, ucenicul iubit, a fost implicat într-una dintre cele mai mari descoperiri divine, cartea Apocalipsei. Pe insula Patmos, în exil, îngerii au venit să-l lumineze pe profetul ales.

Apocalipsa 1:1 „Descoperirea lui Isus Hristos pe care l-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimițând prin îngerul Său la robul Său Ioan”

Dumnezeu este oricând gata să Se descopere pe Sine. Doar că acest lucru este condiţionat:

„Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul,… (Ieremia 29:12-14)

În urmă cu mai bine de 100 de ani, Dumnezeu a transmis viziuni de deconspirare a situației lumii noastre. O femeie simplă, dar extrem de credincioasă, a primit sute de viziuni. Dumnezeu i-a vorbit într-un mod de netăgăduit. Iată ce spune chiar profetul Domnului:

“Până la prima mea viziune eu nu am putut să scriu; mâna mea tremurândă nu era în stare să țină tocul. Când eram în viziune, îngerul mi-a poruncit să scriu ce mi s-a descoperit. Eu am ascultat și am scris imediat. Nervii mei au fost întăriți, iar mâna a prins putere. (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 1, pag. 73)

Dumnezeu mi-a descoperit multe lucruri pe care mi-a cerut să le transmit poporului Său atât în scris, cât și prin vorbire. Prin această solie a Duhului Sfânt, poporului lui Dumnezeu i se adresează învățături sfinte cu privire la datoria lui față de Dumnezeu și față de semeni.” (E. G. White – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pag. 477)

Dumnezeu nu a fost, nu este şi nu va fi secretos. El este la dispoziţia noastră!

Romani 1:19:  „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.”

Şi mai mult: „căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi,…” (Efeseni 1:9)

APEL:

Sunt sigur că ai multe întrebări: „De ce a îngăduit Dumnezeu pandemia aceasta? De ce nu intervine mai repede? De ce nu-i protejează pe toţi copiii Săi? De ce mor şi oameni nevinovaţi? Eu voi scăpa? Dar ai mei?

Toate acestea sunt nişte taine pe care încă nu le ştim. Dumnezeu a ales să nu ni le descopere. De ce oare? Problema NU este la El! Problema este la noi, la mine şi la tine. Dacă noi eram aşa cum au fost profeţii Săi, am fi aflat deja răspunsul la întrebări.

Vrei să afli secretele lui Dumnezeu? O, da! Şi eu vreau! Dar pentru aceasta există câteva condiţii:

  • Să fim prieteni cu Dumnezeu – ca Avraam
  • Să fim cei mai blânzi – ca Moise
  • Să fim după inima Lui – Ca David
  • Să fim prea-iubiţi şi scumpi – ca Daniel
  • Să fim ucenici ai iubirii – ca Ioan
  • Să fim umili – ca Ellen White
  • Să fim… Da! SĂ FIM!

Concluzia este din partea apostolului Pavel:

Coloseni 1:26-27:  „Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Acesta este secretul pentru a afla tainele lui Dumnezeu: „Hristos în noi!” Doar atunci vom şti tot ceea ce El va dori să ne descopere!

Dumnezeu să ne dea urechi deschise pentru a auzi toate veştile pe care ni le dă! AMIN!

Imnul creştin propus pentru încheiere: 639 – „Deschide-mi ochii!”

Dumnezeu să fie cu noi!

Cu inima sinceră, pastor Viorel Dascălu.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.