Psalmii 145:19

Încurajarea sau făgăduinţa pe care am ales-o pentru ziua de astăzi se găseşte în Psalmii 145:19:

„El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.”

Putem să privim acest verset dintr-o perspectivă foarte îngustă şi egoistă. Mă refer aici la pretenţia noastră ca Dumnezeu să ne împlinească toate dorinţele pe care le avem, iar în timp de criză să ne scape necondiţionat.

Lucrul acesta poate fi extrem de periculos. Este o încumetare pe care Dumnezeu nu o trece cu vederea aşa de uşor.

Dacă aprofundăm cântarea lui David, omul lui Dumnezeu are în vedere o condiţie absolut esenţială pentru ca Dumnezeu să facă ceea ce aşteptăm noi: să ne temem de El. Aceasta înseamnă să-L iubim, să-L respectăm, să-L ascultăm etc.

„Cei care mărturisesc evlavia, dar nu sunt sfințiți prin adevărul pe care-l mărturisesc, nu-și vor schimba în mod vital cursul acțiunii lor, despre care știu că este odios înaintea lui Dumnezeu, pentru că nu sunt supuși față de încercarea de a fi mustrați în mod individual pentru păcatele lor. Ei văd, prin mărturiile altora, că propriile lor cazuri le sunt arătate cu exactitate. Ei îndrăgesc aceleași rele. Prin continuarea trăirii lor în păcat, își calcă conștiința, își împietresc inima, și își înțepenesc grumazul, în același fel ca și când mărturia ar fi fost adusă pentru ei. Trecând mai departe și refuzând să-și îndepărteze păcatele și să-și corecteze greșelile prin mărturisire smerită, pocăință și umilință, ei își aleg propria lor cale, se obișnuiesc cu ea și în cele din urmă sunt conduși captivi de Satana, după voia lui. Ei pot să devină foarte îndrăzneți, pentru că sunt în stare să-și ascundă păcatele față de alții și pentru că judecățile lui Dumnezeu nu s-au abătut asupra lor într-o manieră vizibilă. Aparent, ei pot fi prosperi în această lume. Ei pot să-i înșele pe bieții muritori, scurți la vedere, și să fie priviți ca modele de evlavie, în timp ce se află în păcatele lor. Dar Dumnezeu nu poate fi înșelat.

“Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău. Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. Dar cel rău, nu este fericit, și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.” (Eclesiastul 8, 11-13.) Cu toate că viața păcătosului poate fi prelungită pe pământ, totuși, ea nu va exista și pe pământul nou creat. El va face parte din numărul celor amintiți de David în psalmul lui: “Încă puțină vreme, și cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, și nu va mai fi. Cei blânzi moștenesc pământul.” (Psalmii 37, 10.11.) (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, Pag. 447)

Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne temem de El şi să-L iubim! După aceea, toate dorinţele noastre, planurile noastre şi situaţiile prin care vom trece vor fi în mâna Lui. Şi indiscutabil va fi bine!

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.