Apelând la Isus în nevoia noastră urgentă!
„Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (2 Cronici 7:14)
”Membrii bisericilor noastre trebuie să fie convertiți, să devină mai preocupați de cele spirituale. Un lanț de credincioși care se roagă stăruitor ar trebui să înconjoare lumea. Să ne rugăm cu toții în umilință. Câțiva vecini se pot aduna împreună să se roage pentru Duhul Sfânt. Cei care nu pot pleca de acasă, să-și adune copiii și să se unească în a învăța să se roage împreună. Aceștia pot cere împlinirea făgăduinței Mântuitorului: ,Unde sunt adunați doi sau trei în numele Meu, Eu sunt în mijlocul lor’.” (The Review and Herald, 3 ianuarie, 1907, par. 4)
Întrebări de meditat
Bazați pe textul din 2 Cronici 7:14 vedem că Dumnezeu caută o inimă umilită și pocăință.
De ce este atât de important un spirit de umilință când ne rugăm? De ce este importantă rugăciunea unită?
Cum putem experimenta rugăciunea unită chiar dacă suntem izolați, separați unii de alții?
Motive de rugăciune – marți, 7 aprilie 2020
- Rugați-vă să cunoaștem ca biserică ce înseamnă să umbli în umilință înaintea lui Dumnezeu și înaintea celuilalt. Rugați-vă ca El să ne învețe cum să ne rugăm, cum să ne pocăim și ca vindecarea să vină pe măsură ce îl căutăm pe Dumnezeu din toată inima.
- Rugați-vă ca Dumnezeu să ne ajute ca popor să înțelegem ce înseamnă să fim mai preocupați de cele spirituale și cum să creăm un lanț de rugăciune în întreaga lume.
- Rugați-vă pentru membrii bisericii care trăiesc în Conferința Angliei de Sud, la Londra. Rugați-vă ca în loc ca această pandemie să închidă bisericile, să existe o creștere a bisericii, a consacrării față de Dumnezeu și slujire, precum și punctualitate și consecvență în participare.
- Rugați-vă pentru tinerii noștri din toată Europa, să se întoarcă la biserică și pentru ca părinții să fie modele pozitive puternice, prin aducerea copiilor la biserică.
- Rugați-vă ca fiecare persoană, indiferent de vârstă, sex, titlul sau statutul oficial să recunoască faptul că trebuie să fie martori și mesageri ai iubirii lui Dumnezeu către o lume pe moarte.
Pentru aprofundare – Sugestii pentru studiu suplimentar în această săptămână:
- Ellen White, Calea către Hristos, capitolele 2 și 3
- Îndepărtează spărturile ”spirituale” din cartea „Îndrăznește să ceri mai mult” de Melody Mason
Sursa: https://www.redesteptaresireforma.ro
Traducere: Adina Păltineanu
Resurse anexe:
„Satana studiază cu grijă păcatele de bază ale oamenilor, iar apoi își începe lucrarea de ademenire a lor și de prindere în cursă. Suntem atât de atacați de ispite însă vom avea biruință, dacă vom purta cu vitejie luptele Domnului. Toți suntem în primejdie. Însă dacă umblăm în umilință și cu rugăciune, vom ieși din acest proces de punere la probă mai prețioși decât aurul curat, chiar decât aurul din Ofir. Dacă suntem nepăsători și nu ne rugăm, vom fi ca arama sunătoare și ca chimvalul zăngănitor.” (E. G. White – Sfaturi pentru biserică, pag. 179)
„În afacerile voastre, în părtășia cu alții în orele de destindere și în căsătorie, în toate întovărășirile în care intrați, să începeți prin rugăciune sinceră, umilă. Veți arăta astfel că Îl onorați pe Dumnezeu, iar Dumnezeu vă va onora pe voi. Rugați-vă când sunteți cuprinși de teamă. Când deznădejdea pune stăpânire pe voi, pecetluiți-vă buzele față de oameni; nu umbriți poteca altora; dar spuneți-I totul lui Isus. Înălțați-vă mâinile după ajutor. În slăbiciunea voastră, prindeți-vă de tăria infinită. Cereți umilință, înțelepciune, curaj, sporirea credinței, pentru a vedea lumina în lumina lui Dumnezeu și a vă bucura în dragostea Sa.” (E. G. White – Divina vindecare, pag. 513)
„Putem avea comuniune cu Dumnezeu în inima noastră și putem merge pe drum însoțiți de Domnul Hristos. Când suntem angajați în munca noastră de zi cu zi, ne putem exprima dorințele inimii, neauzite de nicio ureche omenească, dar cuvintele noastre nu se vor stinge în tăcere și nici nu se vor pierde. Ele se ridică deasupra tumultului străzii, deasupra zgomotelor. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu, iar rugăciunea noastră este auzită.
Prin urmare, cereți și veți primi. Cereți umilință, înțelepciune, curaj și mai multă credință. Fiecare rugăciune sinceră va primi un răspuns. Poate că răspunsul nu va veni exact așa cum doriți sau în timpul în care îl așteptați, dar va veni în modalitatea și în timpul care se vor potrivi cel mai bine cu nevoia voastră. Dumnezeu răspunde rugăciunilor pe care le înălțați în singurătate, când sunteți istoviți și ispitiți, deși nu întotdeauna în conformitate cu așteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru.” (E. G. White – Rugăciunea, pag. 7)
„Cel care se hotărăște să intre în împărăția spirituală va găsi că împotriva lui sunt angajate toate puterile și pasiunile unei naturi nerenăscute, în spatele căreia stau forțele împărăției întunericului. Egoismul și mândria se vor opune oricărui lucru care le va descoperi că sunt păcătoase. Noi nu putem, prin noi înșine, să învingem dorințele rele și obiceiurile care se luptă pentru stăpânire. Noi nu putem să biruim forța vrăjmașului care ne ține în robia sa. Doar Dumnezeu ne poate da victoria. El dorește ca noi să avem stăpânire asupra noastră, a voinței și a căilor noastre. Dar El nu poate lucra în noi fără consimțământul și cooperarea noastră. Duhul divin lucrează prin facultățile și puterile date omului. Energiile noastre sunt necesare pentru cooperarea cu Dumnezeu.
Victoria nu este câștigată fără multă rugăciune, fără umilința eului la fiecare pas. Voința noastră nu trebuie să fie forțată în cooperarea cu agenții divini, ci ea trebuie să fie supusă de bună voie”. (E. G. White – Gânduri despre cartea Apocalipsei, pag. 289)
„Ucenicii Domnului Hristos aveau un profund simțământ al neputinței lor și, cu umilință și rugăciune, au alăturat slăbiciunea lor puterii Lui, neștiința lor înțelepciunii Lui, nevrednicia lor neprihănirii Lui, sărăcia lor inepuizabilei Sale bogății. Astfel întăriți și înzestrați, ei n-au ezitat să se avânte în slujba Învățătorului.” (E. G. White – Faptele Apostolilor, pag. 57)
„Există un zel gălăgios, fără țintă sau scop, care nu este în conformitate cu cunoștința, care este orb în acțiunile lui și nimicitor în rezultatele lui. Acesta nu este zelul creștin. Zelul creștin este stăpânit de principiu și nu este spasmodic. El este serios, profund, puternic, angajează sufletul întreg și ridică pentru a exercita sensibilitățile morale. Salvarea sufletelor și interesele Împărăției lui Dumnezeu sunt probleme de cea mai mare importanță. Ce țintă există, care să reclame un zel mai mare decât salvarea de suflete și slava lui Dumnezeu? Există motive care nu pot fi ușor trecute cu vederea. Ele sunt tot atât de importante ca veșnicia. Este în joc soarta veșnică. Bărbații și femeile hotărăsc pentru fericire sau nenorocire. Zelul creștin nu se va epuiza în discuții, ci va simți și va acționa cu vigoare și eficiență. Totuși, zelul creștin nu va acționa de dragul de a fi văzut. Umilința va caracteriza fiecare efort și va fi văzută în fiecare lucrare. Zelul creștin va duce la rugăciune serioasă și umilire, și la credincioșie în datoriile căminului. În cercul familiei se va vedea gentilețe și iubire, facere de bine și împreună simțire, care întotdeauna sunt roadele zelului creștin.” (E. G. White – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pag. 232)
„Să ne încredem mai mult în lucrarea Celui Atotputernic și mult mai puțin în oameni. Noi trebuie să pregătim un popor care va rezista în ziua încercării, de aceea să le atragem oamenilor atenția la crucea de pe Golgota și să le prezentăm cu claritate motivul pentru care Domnul Hristos a făcut marele Său sacrificiu. Să le arătăm că au posibilitatea de a se întoarce la Dumnezeu și la ascultarea de poruncile Sale. Când cel păcătos privește la Domnul Hristos ca fiind jertfa de ispășire pentru păcatele lui, oamenii să se dea de o parte. Să-i spună celui păcătos că Domnul Hristos “este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, și nu numai pentru păcatele noastre, ci pentru ale întregii lumi”. Încurajați-l să ceară înțelepciune de la Dumnezeu, pentru că, prin rugăciune stăruitoare, el va învăța calea Domnului mai bine decât dacă ar fi fost învățat de vreun sfătuitor omenesc. El va înțelege că moartea Fiului lui Dumnezeu a fost cauzată de călcarea Legii și va urî păcatul, care L-a rănit pe Domnul Isus. În timp ce va privi la Hristos, ca Mare Preot duios și milos, inima lui va fi păstrată de El în umilință.” (E. G. White – Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pag. 220)
“O reînviere a adevăratei evlavii printre noi este cea mai mare și cea mai urgentă din toate nevoile noastre. Dobândirea acesteia, trebuie să fie lucrarea noastră principală. Trebuie să se facă eforturi serioase pentru a obține binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu este doritor să lase binecuvântarea Sa asupra noastră, ci pentru că noi nu suntem pregătiți să o primim. Tatăl nostru ceresc este mult mai doritor să dea Duhul Său cel Sfânt acelora care-L roagă, decât sunt părinții pământești doritori să dea daruri bune copiilor lor. Dar este lucrarea noastră prin mărturisire a păcatelor, umilință, pocăință și rugăciuni stăruitoare să împlinim condițiile pe care Dumnezeu le-a lăsat pentru realizarea făgăduinței cu privire la binecuvântarea Sa. Ne putem aștepta la înviorarea de la fața Sa numai ca răspuns la rugăciune.” (E. G. White – Criza, pag. 96)
Dumnezeu să ne dea puterea de a ne umili şi astfel să simţim dependenşa de El! Să ne rugăm din toată inima pentru ca legătura noastră cu El să fie cât mai puternică!